Planse de desenat si colorat

Iată dragi mămici câteva planşe frumoase pentru cei mai talentaţi artişti care merg la grădiniţă.

Sunt planşe cu ajutorul cărora copiii pot învăţa şi noţiuni despre familie, sunt planşe pentru desenat cu fetiţe şi băieţi.

Spor la treabă!

continuare »

Felix Baumgartner un om printre oameni

Mulţi dintre noi am stat şi l-am privit duminică 14 octombrie 2012, pe austriacul Felix Baumgartner, care a realizat cu succes şi în premieră mondială saltul în cădere liberă din stratosferă, plonjând de la o altitudine record de 39.043 de metri deasupra statului american New Mexico, a depăşit viteza sunetului şi stabilind un record mondial. Eu sincer vă spun că l-am urmărit cu sufletul la gură şi făceam print screen-uri care să ne rămână amintire mie şi copiilor mei, aşa cum vă spuneam aici.
M-am bucurat că a aterizat cu bine şi că îmi voi putea aminti cu drag de acest moment. Am încercat să mă pun în pielea lui în acea seară când toată lumea şi presa era cu ochii pe el, şi-l asaltau pentru interviuri. Mi-am spus: “asta înseamnă să trăieşti!... să laşi ceva măreţ în urma ta...” A doua zi de dimineaţă, stăteam pe marginea patului şi mă gândeam ce aş fi făcut eu, care am şi rău de înălţime, dacă mă aflam acolo la 39.043 de metri deasupra Pământului... M-aş fi gândit la familie şi m-aş fi rugat cu frică şi speranţă în suflet să ajung în viaţă şi întreagă acolo jos. Şi la fel a gândit şi el...
Într-o conferinţă de presă organizată duminică, la câteva ore după ce a ajuns cu bine pe Pământ, Felix Baumgartner a spus: "Permiteţi-mi să vă spun un lucru: atunci când te afli pe acoperişul lumii, devii mult mai umil. Nu te mai gândeşti la doborârea unor recorduri, nici la obţinerea unor date ştiinţifice - singurul lucru pe care ţi-l doreşti atunci este să te întorci acasă în viaţă".
Felix Baumgartner, a spus, totodată, că la un moment dat a fost pe punctul de a-şi anula misiunea, întrucât vizorul căştii de protecţie pe care o purta în timpul saltului se aburise.
Brian Utley, reprezentantul Federaţiei Aeronautice Internaţionale, a precizat că, potrivit datelor preliminare, Felix Baumgartner a reuşit să depăşească viteza sunetului în cădere liberă, stabilind un record mondial. Astfel, Felix Baumgartner a avut în timpul coborârii o viteză de 1.342,8 kilometri/oră, potrivit site-ului redbullstratos.com.
Ca om şi ca mamă am fost impresionată de toate trăirile pe care le-a avut mama lui Felix Baumgartner, privindu-l prin monitoare. Într-un punct, toţi ajungem să ne analizăm vieţile şi ceea ce simţim... şi iubim viaţa mai mult ca orice.

continuare »

Vocea Romaniei 0-1 CM 2014

Mare dezamăgire azi dimineaţă, când mi-am dat seama că aseară, prinsă cu postările pe blog, am uitat de “Vocea României”. Tocmai eu, mare admiratoare a emisiunii am ratat o ediţie. Nu-mi era prea clar cum de nu am văzut nici o ştire pe FB din partea ProTV-ului, sau de la vreun alt prieten dintre cei care se uită la emisiune. Mi-am amintit de meciul de fotbal şi am dat fuga să verific programul TV.
Mai mult ca sigur, meciul de la preliminariile Campionatului Mondial 2014 dintre România și Olanda a determinat ProTV-ul să mute emisiunea de marţi pentru vineri, 19 octombrie pentru a nu suferi o înfrângere în audienţe din partea Antenei 1.
Vineri, 19 octombrie, de la 20:30, ProTV anunţă o nouă ediţie incendiară a emisiunii “Vocea României “, cu prezenţe carismatice, pline de energie şi cu atitudinea perfectă pentru a face show! Printre cei care îşi încearcă norocul la audiţiile pe nevăzute vor fi Monica Odagiu din "Pariu cu viaţă" şi Silviu Pașca, fost concurent la "Romanii au talent".
Această modificare apare doar această săptămână, revenindu-se apoi la ziua de marţi ca zi de difuzare a emisiunii “Vocea României”, urmând ca de vineri 26 octombrie, ProTV să înceapă competiţia din noul sezon “Dansez pentru tine”.

continuare »

Bunele maniere la copii

Internarea în spital cu Matei şi apoi tot ce a urmat pentru a-l pune pe picioare, plus alte vizite la doctor şi probleme de sănătate cu Maria, m-au cam epuizat şi sistemul meu nervos nu au mai reacţionat aşa cum aş fi vrut eu.
Nici cu cei mici nu am mai avut aceeaşi răbdare ca până atunci. Şi cu cât vede că nu-mi place ceva şi că reacţionez, cu atât Matei face mai mult acel lucru, pentru a-mi testa limitele şi pentru a atrage atenţia asupra lui şi a fi băgat în seamă cât mai mult. Nu că i-ar lipsi atenţia mea, dar niciodată nu este de ajuns pentru el. Aşa că dacă m-a călcat sănătos pe picior, o va mai face cel puţin o dată. Dar m-aş bucura dacă ar exersa şi cererea scuzelor. Aş şti că-mi sacrific un pantof de dragul educaţiei...
Imi amintesc că în copilărie, fusesem educată să spun “sărut mâna” de fiecare dată când mă întâlneam cu vecini sau simple cunoştinţe de prin cartier. Mă plimbam cu mamaia mea, care nu mă auzea mereu când salutam şi mă punea să repet, chiar dacă cealaltă persoană îi confirma că salutasem. Acest lucru nu-mi făcea deloc plăcere.
Timpul, viaţa mi-au arătat încă o dată că “vorba dulce mult aduce” şi că politeţea poate deschide multe uşi.
Dar cum îmi pot învăţa copiii bunele maniere?
Copiii învaţă prin repetiţie. Asta nu înseamnă că trebuie să-i repet jumătate de oră cuvântul “mulţumesc”.
Am început cu amândoi copiii, încă de mici să le vorbesc politicos, să le cer obiecte spunând “te rog” şi apoi “mulţumesc”. Maria, la un an şi cinci luni, înţelesese şi folosea corect cuvântul “pardon”. Aşadar, nu te gândi că este prea mic şi nu înţelege, vorbeşte-i aşa cum vrei să vorbească el mai târziu.
În primul rând noi ca părinţi suntem un model de conduită pentru ei. Prin exerciţiu zilnic învaţă acest comportament civilizat, devenind apoi obişnuinţă pentru ei.
Dacă încercăm să ghidăm copilul după deviza:” Faci ce spun eu, nu ce fac eu”, sau ” Faci ce spun eu, că aşa vreau eu" nu o să obţinem niciodată ceea ce ne dorim de la el.
Copilul preia exemplul familiei şi imită comportamentele părinţilor sau ale fraţilor mai mari, cum este cazul Mariei.
Dacă eu nu îmi cer scuze sau nu spun pardon când vreau ca cineva să-mi facă loc, dacă nu pun mâna la gură când strănut, nu pot să le impun asta copiilor mei, pentru că nu vor înţelege de ce ei trebuie să se poarte aşa.
Copilul trebuie lăudat şi recompensat când dă dovadă de bune maniere. Le arăt mulţumirea şi fericirea atunci când ei se comportă aşa cum îi învăţ. Când Matei se mai alintă sau cine ştie ce alte motive o mai avea şi nu-mi cere lucruri spunând “te rog”, îi atrag atenţia că acel comportament mă nemulţumeşte şi că o altă formulare m-ar face mai receptivă la doleanţele lui. Poate uneori face acest lucru tocmai pentru a controla reacţia mea şi a se asigura că aşa trebuie să vorbească pentru a primi ceea ce doreşte.
Nu trebuie să ne enervăm pe copil când greşeşte sau când uită, deoarece nu se naşte cu un pachet de cunoştinţe, ci le capătă pe parcursul vieţii prin exemple şi prin repetiţie. O atitudine pozitivă, este în orice situaţie şi una constructivă. Nu trebuie să-i reproşăm că a greşit sau să-l corectăm de faţă cu alţi copii sau persoane străine, deoarece simţindu-se jenat, poate avea o reacţie negativă şi opusă faţă de regulile pe care încerci să îl înveţi.
Cu cât înaintează în vârstă copiii reuşesc să cântărească singuri şi să reflecteze asupra unor situaţii concrete întâlnite la locul de joacă, la grădiniţă, pe stradă sau în familie, dar au nevoie de timp pentru a reflecta şi asimila fiecare învăţătură primită.
Aşa cum ei exersează tot felul de lucruri noi pentru ei şi noi trebuie să exersăm răbdarea cu ei, aşa că mă odihnesc şi o iau de la capăt.

continuare »

LEGO pentru micii constructori

Sâmbătă, 13 octombrie, în AFI Palace Cotroceni, s-a desfăşurat un eveniment inedit pentru copii. S-au pus la bătaie o mulţime de piese LEGO cu care copiii au construit un oraş LEGO toată ziulica.

Printre ei, foarte activi erau şi tăticii, mari constructori ce-şi aminteau cu plăcere de copilărie. Cei mai talentaţi copii au primit diplome de Maestru Constructor, avizate şi acreditate de LEGO şi au primit câte un set de piese cadou.

 

Invitat de seamă al evenimentului a fost omul minifigurină, foarte apreciat de cei mici.

continuare »

Descopera savoarea fabuloasa a vinurilor romanesti.

Nu trebuie să fi somelier pentru a recunoaşte că nimic nu complimentează mai bine o masă apetisantă decât un pahar din cel mai bun vin. Vinurile pot completa perfect o mâncare sau o pot dezavantaja. De aceea este esenţial să ştim ce vinuri se potrivesc fiecărei reţete.

Ieri am fost la Salonul Naţional de Vinuri al României de la Sala Palatului, unde am descoperit savoarea fabuloasă a vinurilor româneşti.
VINTEST urmăreşte o prezentare la nivel naţional a regiunilor viticole, a podgoriilor, a producătorilor, a vinurilor autohtone, a vinurilor cu denumire de origine controlată şi a celor cu indicaţie geografică, potenţialul de producţie şi calitate al acestora.
VINTEST este o şansă reală prin care România poate dovedi tradiţia produselor autohtone, frumuseţea zonelor care adăpostesc cramele, completate de reputata ospitalitate românească.

Au fost prezenţi mulţi producători, am degustat câteva vinuri, printre care şi cele din portofoliul producătorului de vinuri Crama Oprişor. Vă voi recomanda cu drag atât un Caloian rose cu care eu am făcut cunoştinţă prima dată în cadrul emisiunii “Poftă bună de viaţă”, cât şi trei vinuri roşii, cum ar fi: Feteasca Neagră, Merlot sau Cabernet Sauvignon. 

Nu pot ascunde faptul că pe gustul meu este vinul bun, roşu, sec.
Pentru acasă am luat o Feteasca Neagră, pentru a împărtăşi şi cu soţul bucuria şi plăcerea dată de un vin bun. Feteasca Neagră este vinul-vedetă al liniei Caloian, ce a cucerit rapid mulţi admiratori. Deşi se bea uşor, nu este un vin facil, rotunjimea sa prietenoasă, dominată de prune uscate, cireşe şi vişine negre, fiind doar un context pentru senzaţii de trufe, cacao, alături de arome seducătoare de lemn. Nu ocoliţi nici Merlotul Caloian, cu un debut fructuos, de cireşe negre şi coacăze, un trup care a scos cele mai seducătoare nuanţe de vanilie din lemn, un vin mereu proaspăt şi calibrat perfect pentru orice gust.

De la Aurelia Visinescu, din linia Nomad mi-a mai plăcut Merlotul, cu miros de mure, cireşe şi coacăze, completat de notele subtile de vanilie. Se poate servi la 18 grade C alături de orice friptură de vacă, de porc, fazan sau curcan. Se asociază perfect cu brânzeturile servite “à la française”, la sfârşitul mesei. Nu ocoliţi vinurile din linia Anima, vinuri în ediţie limitată, cum ar fi: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir şi Chardonnay.

 

 

Foarte ospitalieri şi cu vinuri bune au fost şi cei de la Casa de Vinuri Cotnari. Vă recomand Busuioaca de Bohotin, un vin demisec rose, dar şi Tămâioasa Românească, Grasa de Cotnari şi Feteasca Albă din Gama Colocviu.

 

 

Le mulţumesc celor care m-au tratat cu respect şi deşi clar nu sunt expertă în calităţile vinurilor, au avut răbdare să-mi răspundă la întrebări, să-mi prezinte cele mai bune vinuri, să glumească şi să-mi ofere toate detaliile pentru a-mi pregăti această postare.

continuare »

Felix Baumgartner - cum putem atinge orice vis, oricat de inalt

Cred că mulţi dintre voi, aţi urmărit cu interes săritura lui Felix Baumgartner. Programată iniţial pentru luni, apoi amânată de mai multe ori, mai întâi pentru marţi, apoi pentru joi săritura a fost efectuată azi, duminică, 14 octombrie 2012.
Austriacul Felix Baumgartner, pasionat de sporturi extreme, a reuşit să depăşească viteza sunetului în cădere liberă, o premieră mondială, plonjând de la altitudinea record de peste 38.000 de metri, deasupra statului american New Mexico.
Pentru a realiza această performanţă, paraşutistul austriac Felix Baumgartner a efectuat două salturi deasupra statului New Mexico - primul în martie 2012, de la altitudinea 21.600 de metri, iar cel de-al doilea în august 2012, de la altitudinea de 29.456 de metri, atingând viteza maximă de 864 kilometri/oră, înainte de a-şi deschide paraşuta.
Felix Baumgartner se pregătea de cinci ani pentru acest salt şi a reuşit să înregistreze un nou record mondial la săritura din spaţiu.
Recordul pentru saltul cu paraşuta în cădere liberă era deţinut din 1960 de un fost colonel din aviaţia americană (US Air Force), Joe Kittinger, care, ajuns la limita spaţiului cu ajutorul unui balon umflat cu heliu, a sărit în gol de la altitudinea de 31.333 de metri.
Obiectivul proiectului "Stratos" constă în colectarea de date ştiinţifice care ar putea să amelioreze siguranţa călătoriilor spaţiale permiţând, în cazuri de urgenţă, salturile cu paraşuta de la mare altitudine.
Pozele postate mai jos sunt print screen-uri făcute de mine, atât pentru voi cât şi pentru cei doi iepuraşi ai mei, care poate peste câţiva ani, când vor înţelege mai mult, se vor bucura de ele şi vor simţi puţin din emoţia pe care am trăit-o eu în această seară.

  

Ce a însemnat pentru mine acest eveniment?... o depăşire a limitelor proprii, un exemplu de încredere în forţele proprii... un exemplu că dacă ne dorim şi muncim pentru acest lucru, putem atinge orice vis, oricât de înalt...

Mulţumim pentru inspiraţie, Felix Baumgartner!

continuare »