Sunt mămică şi mint cu neruşinare!
Suntem în Post şi tot mint! Păi ce să fac şi eu dacă: copilul nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă, nu vrea pe oliţă şi cine ştie ce nu mai vrea el... că sunt zile când nimic nu vrea... parcă nici să se joace... doar să stea bosumflat şi nemulţumit. Mai ales acum în pragul sărbătorilor de câte ori nu am spus: “dacă nu eşti cuminte, nu mai vine Moşul!” ;) “dacă îi mai iei surioarei tale jucăriile din mână se supără Moşul pe tine şi nu mai aduce cadouri!” ;)
Da, asta voi spune mai mult timp de-acum înainte... cât se va putea. Dar în privinţa celorlalte am încercat să nu mai mint şi să spun adevărul. Şi spre surprinderea şi a mea, a mers.
-Nu vrei să dormi, Matei? Vei fi obosit, mârâit, o să începi iar să plângi fără motiv... în loc să ne jucăm împreună. Mai bine dormi, apoi când te trezeşti vom face un puzzle sau ce vrei tu... A mers.
-Nu vrei să te culci acum, seara? Ai ochişorii roşii, hai să mergi la oglindă să-i vezi. Dacă nu te culci, te vei simţi tot mai obosit, nu o să-ţi fie bine... îţi aminteşti cum este? Când eşti obosit spui că te dor ochii şi că te doare căpşorul... Matei: “da, mami”...
-Nu vrei să te speli pe dinţişori?... Ei aici este uşor căci am văzut un filmuleţ cu bacteriile care îl atacă pe Dinţişor... şi mergem imediat să spălăm dinţişorii când ne amintim filmuleţul. În plus ne dorim dinţi puternici şi albi, frumoşi. După ce se spală, se duce la tati şi-l orbeşte cu albul dinţişorilor lui ;)
Chiar şi despre mâncarea am stat şi i-am explicat lui Matei, după vârsta de 3 ani că există mâncare care nu ne face bine şi pe care totuşi oamenii o mănâncă, dar asta nu înseamnă că trebuie să facem şi noi la fel... de exemplu: fastfood, gogoşile, sucurile din comerţ, etc. Dacă nu mănâncă, îi spun că efectiv va rămâne fără putere şi fără chef de joacă, dar de obicei mănâncă,uneori chiar el cere... doar că trebuie să ne alintăm puţin. Am noroc, mulţi s-au mirat că atât Matei cât şi Maria mănâncă fructe şi legume crude fără probleme. Matei adoră morcovul, ţelina, ardeiul, măslinele, prunele uscate, smochinele, nucile, etc.
Vorbind cu el precum cu un adult şi explicându-i cauzele pentru care simte unele stări ca lipsa puterii, somn, durere de cap, usturime în ochişori, cred că-l ajut să se înţeleagă şi să se cunoască mai bine.
Seara la culcare stătea cineva cu el până adormea. Uneori adormea mai greu iar eu şi soţul ajungeam să mâncăm împreună seara târziu. Aşa că, într-o seară i-am spus că se va culca singur, căci mami şi tati nu au mâncat şi le este foame. A fost foarte înţelegător, a adormit singur şi mi s-a părut mulţumit de faptul că i-am spus adevărul. Alte dăţi se trezea, se dădea jos din pat şi venea după noi la bucătărie. Era tare dezamăgit atunci că plecăm tiptil de lângă el şi-l lăsam singur.
Inclusiv când eram cu el în spital şi mă întrebă când plecăm acasă sau ce urmează să se întâmple, alegeam să-i spun adevărul şi era foarte cooperant deşi nu mereu primea răspunsurile dorite.
De ce am ales aşa? De multe ori copiii şi nu doar ai mei, mi-au demonstrat că sunt foarte inteligenţi, isteţi şi au o memorie fenomenală aşa că dacă prima dată îi spui o minciună, a doua oară îi spui altceva şi tot aşa, în mintea lui se vor naşte nişte semne de întrebare şi treptat îşi va pierde încrederea în ceea ce i se spune. Nu mai pun la socoteală că mi se pare tare obositor să ţin minte toate micile minciuni spuse.
Desigur, când cei din familie încearcă să-l păcălească, mă împotrivesc. Matei l-a rugat pe unchiul Puiu să meargă cu el acasă ca să mai deseneze împreună. Unchiul îi spune: “Da, du-te cu mami acasă ca mai târziu vin şi eu şi desenăm...” Ei, păi dacă eu l-aş lăsa să-l păcălească, m-ar întreba toată ziua şi câteva zile după, când vine Puiu sau de ce nu a venit... Mai bine îi explic eu că unchiul este obosit după altă vizită făcută şi că se duce acasă să se odihnească şi că va veni altădată.
Mai am o minciună la care trebuie să renunţ... ultima. Cea că şi Maria merge la grădiniţă, când de fapt ea stă acasă cu mami, dar la cât este Matei de gelos şi cât îi place să stea cu mami, este cam greu să recunoaştem că stăm ca fetele acasă, noi singurele.
Voi cum faceţi, dragi mămici? Vă folosiţi de mici minciunele nevinovate pentru a uşura treaba sau folosiţi crudul şi tăiosul adevăr? Ce minciuni mai inventaţi?
