Acum scriu această postare şi doar la ea mă gândesc. Ei, am noroc şi de linişte. Maria doarme, iar Matei este la grădiniţă. Dar nu la fel este şi când vreau să scriu, seara, când toată familia este acasă şi fiecare are să-mi spună câte ceva, uneori merge şi televizorul, sună telefonul... Când este prea mult zgomot mă blochez, citesc de nenumărate ori ceea ce am scris, nu mă pot concentra şi atunci renunţ măcar la un stimul, televizorul.
Dar când Matei îmi vorbeşte? Dacă nu sunt 100 % atentă la el nu inţeleg ce-şi doreşte, iar el devine frustrat.
În cadrul
Conferinţei “Ai copil. Învaţă să fii părinte” din 24 noiembrie 2012, de la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, unde am participat pentru a găsi soluţii la câteva probleme din viaţa de familie modernă, s-a dezbătut şi problema atenţiei, atât din punct de vedere al părintelui cât şi al copilului.
Trainerul de dezvoltare personală
Sorin Mihalache a intitulat acest subiect:
” Mami eu cresc. Tu ce faci? Învăţături despre atenţie” şi a vorbit despre influenţa lipsei de atenţie în dezvoltarea copiilor aducând şi soluţii pentru dezvoltarea atenţiei părinţilor şi copiilor.
Sorin Mihalache spunea: “Trăim într-un spaţiu populat cu foarte multe simboluri, cu foarte multă culoare, cu foarte multe invitaţii de ordin economic, social, cultural, sau al divertismentului şi viaţa noastră interioară este profund afectată, uneori în sens bun, alteori în sens rău... Specialiştii au făcut aprecierea lumii în care trăim, spunând că trăim într-o cultură a exteriorităţii, în care suntem traşi din noi înşine în afară în permanenţă, o cultură care ţine foarte mult de cum mă îmbrac, de cum vorbesc, de ce ştiu, de ce spun că ştiu, de cât de bine îmi apăr minusurile, de cât de convingător sunt în ceea ce spun. Nu întâmplător un filosof contemporan spunea că trăim într-o lume în care eticheta e reificată, adică eticheta e transformată în lucru şi devine mai importantă decât conţinutul. Când ne întoarcem acasă, în spaţiul nostru privat, avem de a face cu o prelungire a acestei culturi a exteriorităţii.”
Plecăm spre job-ul nostru şi suntem asaltaţi în oraş de zgomote puternice, de imagini colorate, de panouri publicitare, ajungem la serviciu şi suntem o persoană multitasking care, în timp ce vorbeşte la telefon, citeşte o lucrare, trimite un mail, îşi soarbe cafeaua şi mai salută probabil cu un semn un coleg de birou. Acasă dacă dăm drumul la televizor auzim doar polemici, informaţii intime ale altor persoane, vedem filme de acţiune sau thrillere, imagini şi sunete ce ne împovărează viaţa interioară. Copilul vine spre noi şi vrea să-l luăm în braţe. Te poţi regăsi pe tine însuţi şi să-ţi oferi toată dragostea sinceră copilului tău? Eu zic, nu. De ce? Pentru că avem nevoie de o deconectare de la această agitaţie, de un moment al nostru în care să privim către propria viaţă, să ieşim din rolurile sociale, să ne regăsim pe noi înşine şi să ne luăm în serios rolul de mamă sau de tată.
S-a ajuns la concluzia că relaţia cu părinţii, mediul tensionat de-acasă al unor copii au legătură directă cu incidenţa bolilor vasculare care apar după vârsta de 30-35 de ani. Copiii au nevoie pentru a se dezvolta armonios de o relaţie profundă şi de calitate cu părinţii săi, iar pentru a le putea oferii această relaţie trebuie să avem disponibilitate către ea. Pentru aceasta noi, ca părinţi, trebuie să ne organizăm atenţia şi să ne focalizăm atenţia către copii, iar acest lucru îl realizăm prin exerciţiu.
Organizarea atenţiei, înseamnă să fiu prezentă cu toate simţurile mele aici, unde copilul meu îmi vorbeşte, pentru a-l putea înţelege. Nu în acelaşi timp să mă gândesc şi la lucrarea de la serviciu pe care nu am terminat-o, sau la şedinţa de a doua zi, sau că am uitat să cumpăr ulei şi nici abonament RATB nu mi-am făcut.
Dar ce înseamnă atenţie? Atenţia se defineşte ca fiind capacitatea de selecţie a unor stimuli.
Noi le cerem copiilor să fie atenţi la noi. La grădiniţă, Matei învaţă şi exersează atenţia. Am înţeles că acum, la grupa mică targetul este de 15 minute şi vor creşte treptat pentru a ajunge cred la 30-40 de minute în primul an de şcoală.
Copii vor să fim prezenţi pentru ei, dar nu le putem oferi acest lucru până nu ne vom oferi nouă înşine acest lucru, să fim prezenţi pentru noi.
Ştiţi care sunt efectele unei atingeri cu atenţie maximă a unei mame asupra copilului său? A enumerat câteva Sorin Mihalache în cadrul conferinţei:
- creşte nivelul oxitocinei (hormonul responsabil cu starea de bine);
- creşte nivelul vasopresinei (vasopresina crește rezistența periferică vasculară);
- creşte sentimentul de siguranţă;
- creşte disponibilitatea pentru conectivitate socială;
- creşte răspunsul imunitar şi starea generală de sănătate;
- creşte numărul relaţiilor durabile, prieteniile şi formarea ataşamentelor;
- copiii devin mai atenţi, precişi, prezenţi în comunicarea profundă.
Ca şi noi, copiii sunt asaltaţi de zgomote, culori, imagini, reclame, jocuri şi filme violente. Acum jocurile îi învaţă şi pe ei să devină persoane multifuncţionale, multitasking. Noi suntem responsabili de ceea ce le punem la dispoziţie (internet, jocuri, filme, tv) deoarece se vor obişnui cu mulţi stimuli, iar când vor fi nevoiţi să facă faţă unui singur stimul (învăţătoarea de la şcoală), vor deveni agitaţi, neacordând atenţia cuvenită.
“Privitor la copii şi la rezultatele lor şcolare, la capacitatea de învăţare şi de memorare a lucrurilor noi, experienţa de multitasking duce la rezultate din ce în ce mai slabe pe termen lung. Densitatea de stimuli pe care copiii îi au prin joc sau prin divertisment îi inabilitează pe ei să recepteze bucuria, frumuseţea şi partea terapeutică din întâlnirea cu realitatea obişnuită.”, a spus Sorin Mihalache.
Au fost copii care mergând în pădure, la munte sau într-un alt loc liniştit cu părinţii nu s-au putut adapta la acestă linişte deoarece erau obişnuiţi cu zgomotul şi agitaţia. Este ca în cazul dependentelor.
Dar atenţia se poate învăţa şi reînvăţa la orice vârstă. Ne putem schimba viaţa prin schimbarea obişnuinţelor, prin orientarea atenţiei şi prin efort consecvent. Atenţia ne dă capacitatea unui control emoţional şi puterea de a ne organiza simţurile pentru a reuşi să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru. Atenţia ne dă înţelegere faţă de copil.
Care este cel mai bun exerciţiu pentru atenţie? Învaţă să faci un singur lucru odată şi să-ţi canalizezi atenţia asupra lui.
