Săptămâna PSI pentru părinţi: 22 – 28 februarie 2016

Eşti proaspăt părinte şi nu mai ştii cum să te împarţi între copil, partener şi serviciu? Ai un adolescent năzuros şi necomunicativ? Te întrebi cum ai putea deveni un părinte mai bun decât au fost părinţii tăi sau cum poţi găsi cuvintele potrivite pentru educarea sexuală a băiatului sau fiicei tale? Participă la Săptămâna Psi pentru Părinţi şi descoperă cele mai potrivite soluţii pentru a-ţi îndruma copilul să se maturizeze afectiv, să capete încredere de sine şi să înveţe cum să se ajute singur.

Organizată în perioada 22-28 februarie în 7 oraşe din ţară, Săptămâna Psi pentru Părinţi te invită să discuţi despre educaţie, prejudecăţi şi probleme de familie şi cuplu cu psihologi şi psihoterapeuţi cu o bogată experienţă profesională. 

Găzduită de librăriile Cărtureşti din toată ţara şi coordonată de Editura Trei, Săptămâna Psi pentru Părinţi este o bună ocazie de a vedea cum poţi să ai grijă nu doar de copil, dar şi de partenerul tău, cum poţi evita mesajele inadecvate oferite celui mic (de tipul ”Copile, nu fii rău!” sau ”Dacă vrei, poţi!”) sau cum poţi da un sens terapeutic poveştilor, jocului ori filmelor de desene animate.

Fii un părinte ”cool” şi participă la atelierele de parenting găzduite între 22 şi 28 februarie de librăriile Cărtureşti din oraşele Bucureşti (Verona), Iaşi (Palas), Cluj-Napoca (Iulius Mall), Timişoara (Mercy), Constanţa (Maritimo), Arad şi Braşov. Profită de intrarea liberă, dar şi de reducerea de 25% pentru toate cărţile de parenting şi psihologia copilului ale Editurii Trei vândute în reţeaua Cărtureştilor pe parcursul Săptămânii Psi pentru Părinţi.

PROGRAM BUCUREŞTI - Librăria Cărtureşti Verona
1. Părintele conştient: cum ne transformăm noi şi relaţia noastră de cuplu pentru a creşte copii puternici
Invitaţi: Domnica Petrovai, Delia Lungu
Luni, 22 februarie - ora 18.30

2. Cunoaşterea corpului: CE si CUM vorbim cu copiii despre sex şi sexualitate
Invitaţi: Iulia Feordeanu, Delia Dascălu
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

3. Calea regală a parentingului: de la supunere la cooperare
Invitat: Mirela Horumba
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30

4. Cum să ne ajutam copiii să aibă succes în viaţă?
Invitat: Irina Petrea
Joi, 25 februarie - ora 18.30

5. Retman şi Retmagia. Desene animate psihoterapeutice
Invitaţi: Daniel David, Mihai Goţiu
Vineri, 26 februarie - ora 18.30


PROGRAM CLUJ NAPOCA - Librăria Cărtureşti (Iulius Mall) 
1. Ai grijă cum comunici cu copilul tău!
Invitat: Raluca Anton Zaharie
Luni, 22 februarie - ora 18.30

2. Dragă părinte, ai grijă şi de căsnicia ta!
Invitat: Adela Moldovan
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

3. Cuplu şi parenting! Provocări şi posibile soluţii.
Invitaţi: Alexandra Gorea, Amfiana Gherman
Joi, 25 februarie - ora 18.30

4. Adolescenţa, dincolo de îngrijorările părinţilor şi provocările vârstei. Şansa vindecarii şi maturizării emoţionale a adolescentului.
Invitat: Domnica Petrovai
Vineri, 26 februarie - ora 18.30


PROGRAM TIMIŞOARA - Librăria Cărtureşti – Mercy
1. „Copile, [nu] fii rău!”, sau cum părinţii îşi programează [dis]funcţional copiii
Invitat: Daniel Muranyi
Luni, 22 februarie - ora 18.30

2. Să creştem împreună: părinţi şi copii!
Invitaţi: Dora Kelemen, Oana Bot
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

3. Nu pot, să pot, să vreau
Invitat: Ali Baeram
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30

4. Ai vrea să fii propriul tău copil?
Invitat: Oana Dău-Gaşpar
Joi, 25 februarie - ora 18.30


PROGRAM IAŞI - Librăria Cărtureşti - Palas
1. Cum să protejam copiii de abuzul sexual
Invitat: Mirela Zetu
Luni, 22 februarie - 18.30

2. Părinţii şi educaţia sexuală
Invitat: Bebe Mihăescu
Marţi, 23 februarie - 18.30

3. Mituri despre creşterea şi dezvoltarea copiilor
Invitat: Cristian Petrescu
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30

4. Influenţa copilăriei părintelui asupra relaţionării cu propriul copil
Invitaţi: Alina Silvestru, Cristina Grosu
Joi, 25 februarie - ora 18.30


PROGRAM BRAŞOV - Librăria Cărtureşti 
1. Părinţii şi managementul timpului
Invitat: Ramona Henter
Luni, 22 februarie - ora 18.30

2. A fi un părinte “cool” şi cât de “cool” e să fii părinte
Invitat: Laura Teodora David
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

3. Sunt basmele pentru copii?
Invitat: Elena Cocoradă
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30

4. Memorie şi învăţare şcolară
Invitat: Aurel Ion Clinciu
Joi, 25 februarie - ora 18.30

5. Cu desenele animate la psiholog
Invitaţi: Camelia Truţă, Ana-Maria Cazan
Vineri, 26 februarie - ora 18.30


PROGRAM CONSTANŢA - Librăria Cărtureşti
1. Cum pot încuraja părinţii sinceritatea copiilor
Invitat: Gheorghiţă Delia
Luni, 22 februarie - 18.30

2. Părinte pentru copii de vârste diferite?
Invitaţi: Cristina Mureşanu, Corina Stoica
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

3. Şcoala – poveşti pentru părinţi
Invitaţi: Petre Cristian, Raluca Matei
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30


PROGRAM ARAD - Librăria Cărtureşti
1. Copilul, combatant în RĂZBOIUL DIVORŢULUI
Invitat: Svetlana Zagorca Hriţcu
Marţi, 23 februarie - ora 18.30

2. Copilul meu are probleme la şcoală. Ce fac?
Invitat: Lavinia Gana
Miercuri, 24 februarie - ora 18.30

3. Premisele formării unei stime înalte de sine la copil
Invitat: Angela-Carmen Plăcintar
Joi, 25 februarie - ora 18.30

4. Rolul jocului în viaţa copilului şi a adultului
Invitat: Cristina Anamaria Flavia
Vineri, 26 februarie - ora 18.30

Intrarea libera.

Sursa: https://www.facebook.com/events/1556658597983914/

continuare »

Provocarea LEGO®

Muzeul Antipa și e² Young Engineers vă invită să participați la un program educațional de succes!

N-ar fi drăguț ca micuții tăi să vină la tine și să-ți explice cum funcționează un lift sau o mașină de spălat, sau dacă ți-ar explica ce este un diferențial?

Înscrie-l pe copilul tău la un program de educație prin aplicații teoretice și practice distractive, Provocarea LEGO®. Prin intermediul poveștilor interesante, experimentelor incitante și modelelor de construcții LEGO®, concepute în mod original, ilustrând lumea Științei, Tehnologiei, Ingineriei, Artei și Matematicii (ȘTIAM), copilul tău își va dezvolta aptitudinile motorii, spațial-vizuale și sociale.
Programul ajută la îmbogățirea cunoștințelor din teoria școlară și a deprinderilor de aptitudini legate de gândire, inventivitate și încredere în forțele proprii.

Programul educational Young Engineers – Provocarea Lego este destinat copiilor cu varste cuprinse între 7-11 ani și sunt prezentate în sute de locații din întreaga lume.

Succesiunea modulelor:

Modul 1: Structuri, transmisii
Modele construite: 
- corabia piraților – o structură instabilă în comparație cu una stabilă
- banda transportoare – prezentarea diferitelor echipamente motorizate, învățarea termenilor: transmisie, curea de transmisie, rotor, scripete conducător
- uzina electrică – cutia de transmisie și învățarea subiectului: forța mărită de transmisie
- moara de vânt – cureaua de transmisie, viteza mărită de transmisie, forța mărită de transmisie

Modul 2: Legea inerției, forța centrifugă, forța centripetă
Modele construite: 
- motocicleta – legea conservării momentului cinetic, legea inerției
- caruselul – forța centrifugă și forța centripetă într-o mișcare liniară
- volantul – mecanismul care ajuta la pornirea motoarelor autovehiculelor
- mașina de spălat rufe – forța centrifugă, operațiunea de stoarcere a mașinii de spălat, cureaua de transmisie

Modul 3: Tractarea vehiculelor, simetrie, viteza și puterea dublă de transmisie
Modele construite: 
- vehicul cu remorcă – axul de tractare
- iepurele robot – angrenajul intermediar, simetria
- titirezul – legea conservarii momentului unghiular (forta care mentine titirezul in echlibru)
- macaraua – forța dublă de creștere a transmisiei

Grupe de varsta:
Programul este destinat copiilor cu vârste cuprinse între 7 – 11 ani.
Perioada:
Atelierele se desfășoară în următoarele zile: 
- Marți, între orele 18.30 – 19.45
- Vineri, între orele 17.30 – 18.45
- Sâmbătă, între orele 13.15 – 14.30
- Duminică, între orele 13.00 – 14.15
Pentru formarea unei grupe este necesar un numar de minim 10 participanti.
Tarife si inscrieri:
Înscrierea copiilor se face prin email: info@youngengineers.ro sau la telefon 0742.102.633 în limita a 15 locuri/grupă.
Participarea la prima lecție este gratuită.
Taxa participării la cele 4 ședințe ale unui modul este 180 ron/participant, iar pentru o ședință este de 50 ron/participant (în limita a 15 locuri disponibile) și se achită integral la Muzeu cu cel puțin trei zile înainte de începerea modulului.

Sursa: www.antipa.ro

continuare »

” Mami eu cresc. Tu ce faci? Invataturi despre atentie”

Acum scriu această postare şi doar la ea mă gândesc. Ei, am noroc şi de linişte. Maria doarme, iar Matei este la grădiniţă. Dar nu la fel este şi când vreau să scriu, seara, când toată familia este acasă şi fiecare are să-mi spună câte ceva, uneori merge şi televizorul, sună telefonul... Când este prea mult zgomot mă blochez, citesc de nenumărate ori ceea ce am scris, nu mă pot concentra şi atunci renunţ măcar la un stimul, televizorul.
Dar când Matei îmi vorbeşte? Dacă nu sunt 100 % atentă la el nu inţeleg ce-şi doreşte, iar el devine frustrat.

În cadrul Conferinţei “Ai copil. Învaţă să fii părinte” din 24 noiembrie 2012, de la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, unde am participat pentru a găsi soluţii la câteva probleme din viaţa de familie modernă, s-a dezbătut şi problema atenţiei, atât din punct de vedere al părintelui cât şi al copilului.

Trainerul de dezvoltare personală Sorin Mihalache a intitulat acest subiect:” Mami eu cresc. Tu ce faci? Învăţături despre atenţie” şi a vorbit despre influenţa lipsei de atenţie în dezvoltarea copiilor aducând şi soluţii pentru dezvoltarea atenţiei părinţilor şi copiilor.

Sorin Mihalache spunea: “Trăim într-un spaţiu populat cu foarte multe simboluri, cu foarte multă culoare, cu foarte multe invitaţii de ordin economic, social, cultural, sau al divertismentului şi viaţa noastră interioară este profund afectată, uneori în sens bun, alteori în sens rău... Specialiştii au făcut aprecierea lumii în care trăim, spunând că trăim într-o cultură a exteriorităţii, în care suntem traşi din noi înşine în afară în permanenţă, o cultură care ţine foarte mult de cum mă îmbrac, de cum vorbesc, de ce ştiu, de ce spun că ştiu, de cât de bine îmi apăr minusurile, de cât de convingător sunt în ceea ce spun. Nu întâmplător un filosof contemporan spunea că trăim într-o lume în care eticheta e reificată, adică eticheta e transformată în lucru şi devine mai importantă decât conţinutul. Când ne întoarcem acasă, în spaţiul nostru privat, avem de a face cu o prelungire a acestei culturi a exteriorităţii.”

Plecăm spre job-ul nostru şi suntem asaltaţi în oraş de zgomote puternice, de imagini colorate, de panouri publicitare, ajungem la serviciu şi suntem o persoană multitasking care, în timp ce vorbeşte la telefon, citeşte o lucrare, trimite un mail, îşi soarbe cafeaua şi mai salută probabil cu un semn un coleg de birou. Acasă dacă dăm drumul la televizor auzim doar polemici, informaţii intime ale altor persoane, vedem filme de acţiune sau thrillere, imagini şi sunete ce ne împovărează viaţa interioară. Copilul vine spre noi şi vrea să-l luăm în braţe. Te poţi regăsi pe tine însuţi şi să-ţi oferi toată dragostea sinceră copilului tău? Eu zic, nu. De ce? Pentru că avem nevoie de o deconectare de la această agitaţie, de un moment al nostru în care să privim către propria viaţă, să ieşim din rolurile sociale, să ne regăsim pe noi înşine şi să ne luăm în serios rolul de mamă sau de tată.

S-a ajuns la concluzia că relaţia cu părinţii, mediul tensionat de-acasă al unor copii au legătură directă cu incidenţa bolilor vasculare care apar după vârsta de 30-35 de ani. Copiii au nevoie pentru a se dezvolta armonios de o relaţie profundă şi de calitate cu părinţii săi, iar pentru a le putea oferii această relaţie trebuie să avem disponibilitate către ea. Pentru aceasta noi, ca părinţi, trebuie să ne organizăm atenţia şi să ne focalizăm atenţia către copii, iar acest lucru îl realizăm prin exerciţiu.

Organizarea atenţiei, înseamnă să fiu prezentă cu toate simţurile mele aici, unde copilul meu îmi vorbeşte, pentru a-l putea înţelege. Nu în acelaşi timp să mă gândesc şi la lucrarea de la serviciu pe care nu am terminat-o, sau la şedinţa de a doua zi, sau că am uitat să cumpăr ulei şi nici abonament RATB nu mi-am făcut.

Dar ce înseamnă atenţie? Atenţia se defineşte ca fiind capacitatea de selecţie a unor stimuli.

Noi le cerem copiilor să fie atenţi la noi. La grădiniţă, Matei învaţă şi exersează atenţia. Am înţeles că acum, la grupa mică targetul este de 15 minute şi vor creşte treptat pentru a ajunge cred la 30-40 de minute în primul an de şcoală.

Copii vor să fim prezenţi pentru ei, dar nu le putem oferi acest lucru până nu ne vom oferi nouă înşine acest lucru, să fim prezenţi pentru noi.

Ştiţi care sunt efectele unei atingeri cu atenţie maximă a unei mame asupra copilului său? A enumerat câteva Sorin Mihalache în cadrul conferinţei:

- creşte nivelul oxitocinei (hormonul responsabil cu starea de bine);
- creşte nivelul vasopresinei (vasopresina crește rezistența periferică vasculară);
- creşte sentimentul de siguranţă;
- creşte disponibilitatea pentru conectivitate socială;
- creşte răspunsul imunitar şi starea generală de sănătate;
- creşte numărul relaţiilor durabile, prieteniile şi formarea ataşamentelor;
- copiii devin mai atenţi, precişi, prezenţi în comunicarea profundă.

Ca şi noi, copiii sunt asaltaţi de zgomote, culori, imagini, reclame, jocuri şi filme violente. Acum jocurile îi învaţă şi pe ei să devină persoane multifuncţionale, multitasking. Noi suntem responsabili de ceea ce le punem la dispoziţie (internet, jocuri, filme, tv) deoarece se vor obişnui cu mulţi stimuli, iar când vor fi nevoiţi să facă faţă unui singur stimul (învăţătoarea de la şcoală), vor deveni agitaţi, neacordând atenţia cuvenită.

“Privitor la copii şi la rezultatele lor şcolare, la capacitatea de învăţare şi de memorare a lucrurilor noi, experienţa de multitasking duce la rezultate din ce în ce mai slabe pe termen lung. Densitatea de stimuli pe care copiii îi au prin joc sau prin divertisment îi inabilitează pe ei să recepteze bucuria, frumuseţea şi partea terapeutică din întâlnirea cu realitatea obişnuită.”, a spus Sorin Mihalache.

Au fost copii care mergând în pădure, la munte sau într-un alt loc liniştit cu părinţii nu s-au putut adapta la acestă linişte deoarece erau obişnuiţi cu zgomotul şi agitaţia. Este ca în cazul dependentelor.

Dar atenţia se poate învăţa şi reînvăţa la orice vârstă. Ne putem schimba viaţa prin schimbarea obişnuinţelor, prin orientarea atenţiei şi prin efort consecvent. Atenţia ne dă capacitatea unui control emoţional şi puterea de a ne organiza simţurile pentru a reuşi să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru. Atenţia ne dă înţelegere faţă de copil.

Care este cel mai bun exerciţiu pentru atenţie? Învaţă să faci un singur lucru odată şi să-ţi canalizezi atenţia asupra lui.

continuare »

Despre perfectionism in cadrul conferintei “Ai copil, învata sa fii parinte!”

Am participat în data de 24 noiembrie, la conferinţa “Ai copil, învaţă să fii părinte!” desfăşurată la Sala mare a Palatului Copiilor. Organizatorii au fost: Asociaţia Părinţilor Isteţi şi Fundaţia Varlaam Mitropolitul din Iaşi, cu sprijinul Radio ITSY BITSY.

Au participat la conferinţă: Adriana Titieni, Diana Stănculescu, Sorin Mihalache şi Marius Tudosiei.

 

S-au dezbătut printre altele, două subiecte complexe şi foarte interesante, perfecţionismul şi atenţia, analizate atât din punct de vedere al părinţilor cât şi al copiilor.

Despre perfecţionism şi costurile ascunse ale perfecţionismului în rolul de părinte a vorbit psihoterapeutul Diana Stănculescu.

Cum se manifestă perfecţionismul în comportamentul părinţilor?

Gândiţi-vă că aţi început grădiniţa. Pe ce criterii aţi ales grădiniţa? A contat numărul opţionalelor şi a concursurilor la care copilul poate participa? La câte opţionale aţi înscris copilul? Eu la două: engleză şi pictură.
Aţi făcut comparaţii între desenele copilului vostru şi cele ale unui alt coleg de grupă? Eu da, dar în sinea mea şi recunosc că m-am bucurat că desenează, colorează şi pictează foarte frumos. Aţi spus “uite, X-ulescu a desenat mai bine, a folosit mai multe culori...” sau “ai colorat frumos, dar se putea şi mai bine...”? Eu, nu...
Sunt părinţi care se aşteaptă de la copilul lor să obţină mereu performanţe ridicate în activităţile zilnice, mai ridicate faţă de majoritatea colegilor. Sunt părinţi care se străduiesc din răsputeri să îi ţină pe copiii departe de tot ceea ce înseamnă greşeală, le inspiră copiilor că greşeala este de neacceptat. Astfel, copiii vor înţelege că ei trebuie să fie perfecţi pentru a fi acceptaţi de părinţii lor şi asta vor încerca să şi facă.
Perfecţionismul se învaţă. Copii ne văd trişti, nervoşi, atunci când greşim, când ceva nu ne iese cum ne-am dori atât la muncă cât şi acasă, şi în mintea lor îşi spun “când eu voi greşi, părinţii vor reacţiona la fel la greşeală mea”. Ei se vor plăcuţi, acceptaţi şi iubiţi de părinţi, familie şi cei din jur şi se vor strădui să nu greşească pentru a nu dezamăgi. A nu greşi sau a fi perfect este imposibil, stă în firea noastră să greşim.

Cu ce alege copilul de pe urmă acestui comportament?

Stări de anxietate continuă, îngrijorări legate de greşeală;
Neîncredere în judecata proprie;
Nevoia excesivă de aprobare din partea celorlalţi;
Vinovăţie;
Frica că-şi dezamăgeşte părinţii, bunicii, cadrele didactice, etc;
Teama că, în ciuda străduinţelor lui, rezultatele obţinute nu se vor ridica la nivelul aşteptărilor celor din jur;
Se va simţi neînţeles şi furios că adulţii nu tolerează greşeala;
Se va instala frica de respingere;
Se va simţi inferior celorlalţi;
Va ajunge să simtă că trebuie pedepsit, criticat, certat atunci când face lucrurile mai puţin bine sau chiar greşit;
Va simţi dezamăgire la finalizarea unei sarcini, unui proiect, deoarece va considera mereu că “se putea mai bine”;
Se va simţi vinovat dacă se relaxează, dacă se joacă, mai ales în cazul copiilor care merg la şcoală, care pe lângă teme mai primesc de la părinţi şi teme suplimentare.
Perfecţionismul creşte riscul de apariţie a depresiei şi anxietăţii.

Ce face un copil perfecţionist?

Nu suportă să fie criticat. Are reacţii exagerate la feed-back negativ, de exemplu plânge;
Devine critic cu cei din jur care nu fac lucrurile aşa cum îşi doreşte el;
Nu poate râde de propriile greşeli.

Dar probabil vă întrebaţi cum apare perfecţionismul. El apare atunci când:

- Afecţiunea părinţilor este condiţionată de atingerea unor standarde înalte;
- Părinţii reprezintă un reper al standardelor de perfecţionism;
- Criticăm copilului;
- Lăudăm performanţa, nu intenţia şi implicaţia în sarcină;
- Pedepsim copilul atunci când nu se ridică la standardele adulţilor;
- Părinţii au tulburări în aria tulburărilor de anxietate;
- Recompensarea copilului doar atunci când face ceva perceput de părinţi ca fiind perfect;

Îmi amintesc cum uneori făceam temele, iar la sfârşit mama sau învăţătoarea îmi rupea pagina căci nu scrisesem frumos, sau îmi cursese cerneală din stilou şi pagina caietului nu era curată. Vi s-a întâmplat?

Perfecţionismul poate apărea:

la şcoală (cel mai bun din clasă, cel mai bun la matematică, etc)
în timpul liber (copilul care câştigă mereu jocurile, întrecerile, etc)
sănătate şi igienă (cel mai îngrijit, cel mai sănătos)
scris şi vorbit (a început să vorbească cel ai devreme, ştie cele mai multe cuvinte la vârsta lui, scrie cel mai frumos, a început să scrie de foarte devreme, etc)
aspect fizic (cel mai atletic, cel mai înalt, etc)
alimentaţie (a început de foarte devreme diversificarea faţă de alţii, a fost hrănit cel mai mult timp şi cu cel mai bun lapte matern, etc)

Ce am putea face pentru a schimba ceva?

Este important să tolerăm greşelile, atât în cazul nostru, cât şi al copiilor noştri, acestea reprezentând experienţe de învăţare la orice vârstă.
Să nu cerem copilului o evoluţie spectaculoasă, rapidă în nici un domeniu, să avem aşteptări normale pentru copilul nostru. Un progres cu paşi mici este cel mai sigur şi sănătos.
Să nu uităm că fiecare copil este unic în felul său şi creşte, se dezvoltă în ritmul propriu.
Să lăudăm orice intenţie şi implicaţie într-o sarcină, nu performanţele copilului.

Este mult de spus, dar voi reveni la acest subiect.
Despre atenţie şi ce am învăţat în cadrul conferinţei “Ai copil, învaţă să fii părinte!” la acest subiect voi scrie o altă postare.

continuare »

Comunicarea parinte - copil

Ieri am ieşit la cumpărături cu Matei. După ce m-am aşezat la rând la casa de marcat, Matei a văzut un răftuleţ cu ciocolăţele. S-a dus, a luat una şi s-a întors spre mine să mă întrebe, prin semne, dacă o poate lua. Am dat negativ din cap, a lăsat-o acolo, apoi s-a jucat la raft aşezându-le mai frumos. O doamnă de la rând îmi spune: “sunteţi o mămică fericită fiindcă vă ascultă...” Să nu credeţi că este mereu aşa, când este puţin obosit sau când apar bunicile, totul se schimbă, în încercarea de a atrage cât mai multă atenţie asupra lui.
În încercarea de a înţelege şi a gestiona cât mai bine divergenţele, accesele de furie care apar între noi şi copii citesc cărţi şi articole ale unor psihologi cu mai multă experienţă decât mine.
Am început să citesc una din cărţile despre care vă spuneam într-o postare recentă şi anume “Între părinte şi copil” a Dr. Haim G. Ginott. Vă spun că este senzaţională, uşor de lecturat, nu cu termeni complicaţi ci cu sfaturi şi exemple atât “de bun simţ” cum îmi place mie să spun, încât te miri de ce nu ai gândit şi nu ai făcut şi tu aşa, până să te apuci să o citeşti...

Începe tare frumos: “Nici un părinte nu se trezeşte dimineaţa cu gândul de a-i face viaţa copilului său un iad. Nici o mamă şi nici un tată nu spun: “Astăzi o să ţip la copilul meu, o să-l cicălesc şi o să-l umilesc ori de câte ori pot.””
Şi eu îmi propun în fiecare seară la culcare, când analizez ziua ce a trecut şi chiar dimineaţa când mă trezesc, să fie mai multă linişte şi înţelegere la noi în casă, însă uneori războiul nedorit izbucneşte.
Unora le place să creadă că numai un părinte în neregulă reacţionează în moduri nocive pentru copil. Din nefericire, chiar şi părinţii iubitori şi afectuoşi, bine intenţionaţi, uneori învinovăţesc, acuză, ridiculizează, ameninţă, mituiesc şi pedepsesc. De ce? Deoarece nu mereu reuşim să ne stăpânim pornirile, din motive de oboseală, de stres datorat grijii zilei de mâine şi nu realizăm câtă putere de distrugere au cuvintele aruncate asupra copiilor noştrii.
Spunem cuvinte auzite la părinţii noştrii, care ne-au rămas întipărite, lucruri pe care, analizând, clar nu am fi vrut să le spunem şi nici pe un ton ridicat.
Dr. Haim ne propune să ne comportăm cu copilul nostru precum cu un musafir. Este un exerciţiu bun, de respectare şi acceptare a persoanei de lângă tine. La un musafir care pleacă de la tine, uitându-şi umbrela, nu ţipi “Ce-i cu tine? De fiecare dată când vii în vizită uiţi câte ceva... De ce nu te porţi ca sora ta...? Ea ştie să se comporte într-o vizită! Ai 44 de ani. Când o să înveţi?! Nu sunt servitoarea ta, să strâng tot ce laşi în urmă! Pun pariu că ţi-ai uita şi capul dacă nu ţi-ar fi înşurubat de umeri!” Nu am ţipa aşa, ci am spune zâmbitori: “Uite-ţi umbrelă, Alice!” – fără a adăuga “gură-cască ce eşti!”
Eu am auzit de multe ori “Nu cărţile cresc copii, ci mamele” sau “Unui copil, tot ce-i trebuie este dragostea părinţilor”... Autorul explică: Iubirea nu e de ajuns. Intuiţia nu e suficientă. Părinţii buni au nevoie de calificare – şi aceasta este temă principală a cărţii.
Ca şi în cazul unui chirurg... degeaba are cea mai bună intenţie, sau chiar te iubeşte sincer, dacă nu are şi pregătirea necesară. Nu ne-am lăsa pe mâna lui pentru o operaţie, doar pentru că ştim ce sentimente nutreşte pentru noi.
Copiii, ca şi adulţii, când nu ştiu ce să facă faţă unui lucru, devin furioşi şi îi învinovăţesc pe alţii pentru situaţia lor dificilă şi frustrantă. Vă daţi seama câte astfel de momente au ei acum la început, când totul în jur este nou, necunoscut şi uneori înspăimântător. Ei au nevoie de noi, părinţii, pentru a-i ajuta să-şi recunoască sentimentele, să îi învăţăm să şi le exprime. Părinţii, ar fi util să audă şi să înţeleagă sentimentele de frică, neajutorare şi uneori de disperare, ascunse în spatele crizelor de furie ale copiilor. Doar când se simt în ordine, copiii pot să gândească limpede şi să acţioneze corect. Doar atunci stau atenţi, liniştiţi, capabili să asculte ceea ce le spunem noi.
Sentimentele copiilor, bune sau rele, trebuie confirmate de părinte, acceptate, iar comportamentele copilului trebuie limitate. În momentul în care te simţi acceptat, atât ca şi copil cât şi ca adult treci mai uşor peste ceea ce simţi, îţi accepţi şi tu sentimentele trăite.
Principiile de comunicare afectuoasă, înţelegerea şi empatia, ţin cont de afectivitatea copilului şi sunt aplicabile indiferent de vârstă, desigur după ce a început să vorbească. Şi poate surprinzător, sunt valabile şi în relaţia de cuplu sau dintre oricare doi adulţi.
Exemple veţi găsi cu duiumul în carte.

 “Să presupunem că ne aflăm într-una dintre acele dimineţi în care totul pare să meargă anapoda. Telefonul sună, bebeluşul plânge şi, înainte să-ţi dai seama, pâinea prăjită s-a ars. Soţul aruncă o privire la prăjitor şi spune: “Doamne, când o să-nveţi să prăjeşti o felie de pâine?” Cum reacţionezi?
A. Îl plesnesc peste faţă cu felia de pâine prăjită!
B. Îi zic “Fă-ţi dracului pâinea prăjită singur!”
C. Aş fi atât de jignită încât n-aş putea decât să plâng...”

Ce sentimente v-ar trezi soţul? Furie, ură, resentimente faţă de el.

Dar dacă soţul ar fi spus: “Doamne, ce dimineaţă proastă ai, scumpa mea - copilul, telefonul şi acum pâinea prăjită...”
Te-ai simţi altfel. De ce? Te simţi recunoscătoare că nu eşti criticată.

 Alt exemplu:
“Anita, opt ani, vine furioasă de la şcoală:” Nu mă mai duc niciodată acolo!”
Mama: Pari foarte supărată. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?
Anita: Profa mi-a rupt lucrarea. M-am chinuit atâta şi ea doar s-a uitat şi pe urmă a rupt-o!
Mama: Fără să te întrebe nimic? Nu mă mir că eşti aşa de supărată!
 Mama Anitei s-a abţinut de la alte comentarii său întrebări. Şi-a dat seama că pentru a-şi ajuta fiica să-şi calmeze furia trebuie să-i arate înţelegere şi empatie.”

 Putem face acest exerciţiu cu cei din jur şi cu copiii noştrii, iar în scurt timp va deveni obişnuinţă. Comunicarea între noi se va îmbunătăţi.

Conversaţia cu copiii este o artă fără egal cu reguli şi semnificaţii proprii. Mesajul copiilor este adesea codificat şi trebuie descifrat.

“În prima zi la grădiniţă, când mama ei încă nu plecase acasă, Nancy, cinci ani, a privit picturile de pe pereţi şi a întrebat cu voce răsunătoare: “Cine a făcut tablourile astea urâte?” Mama lui Nancy s-a simţit prost. S-a uitat dezaprobator la fetiţă şi a zis repede:” Nu e politicos să spui că picturile sunt urâte când sunt aşa de drăguţe.” Educatoarea, care a descifrat înţelesul întrebării, a zâmbit şi a zis: “Aici nu trebuie să pictezi frumos. Poţi să faci picturi proaste dacă aşa ai tu chef.” Pe chipul lui Nancy a apărut un zâmbet larg, căci avea răspunsul la întrebarea ei secretă:” Ce se întâmplă cu o fetiţă care nu pictează prea bine?”... Nancy a luat o maşinuţă de pompieri stricată şi a întrebat plină de importantă:” Cine a stricat-o?” Maică-sa a intervenit:” Ce-ţi pasă cine a stricat-o? Tot nu cunoşti pe nimeni aici.” Înţelegând întrebarea şi că pe Nancy de fapt o interesa ce păţeau copiii care stricau jucării, a dat răspunsul:” jucăriile există ca să te joci cu ele. Câteodată se strică, e normal.” Atunci fetiţa a realizat că nu este în pericol şi că poate rămâne liniştită cu educatoarea cea nouă.

Merită făcut acest exercitiu. Când copiii simt că au fost înţeleşi, se creează o intimitate în relaţia cu părintele, iar iubirea lor se adânceşte.

Vă voi mai vorbi despre acestă carte, dar într-o altă postare, căci sunt multe de spus, iar copiii noştrii merită tot ce-i mai bun.

continuare »

Carti bune pentru parinti si bunici buni

Într-o zi frumoasă ca cea de astăzi, ne-am întâlnit mai mulţi părinţi şi câţiva bloggeri pe nişa de parenting, pe terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu din Calea Victoriei nr. 45, ca să vorbim, să descoperim, sau chiar să redescoperim cărţile din colecţia “Cărți bune pentru părinți buni”.

Aceasta este o serie de volume destinate părinților și bunicilor, volume alese cu atenţie, pe care cititorii le-au apreciat, iar dovadă stă faptul că ele au trebuit republicate.

Acum apar ca o mini serie unitară, pentru noile generaţii de părinţi şi de bunici buni.
Alice Ene, reprezentant al editurii Humanitas, a deschis discuţia şi apoi fiecare blogger invitat, a ales un titlu din această colecţie de 7 cărţi şi a prezentat-o aşa cum urmează:
Dedi Grigoriu – “Sănătatea copilului meu. Ghid de simptome şi îngrijiri” - Dr. David Haslam;

Ada Demirgian – “Cum devenim părinţi mai buni. Ghid practic” - Stanley Shapiro, Karen Skinulis ;

Dana Dragomirescu – “Copiii învaţă ceea ce trăiesc. Educaţia care insuflă valori” - Dorothy Law Nolte, Rachel Harris;

Cristina Hornoiu - “Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex” - Meg Hickling;

Gabriela Ralea – “Educaţia copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greş)” - Meg F. Schneider;

Otilia Mantelers – “Între părinte şi copil. Ghid de comunicare afectuoasă” - Dr. Haim G. Ginott;

“Adolescenţi scăpaţi de sub control” - Dr. Scott P. Sells;

Fiecare carte are ceva a ei, prezintă o parte din problemele de care noi părinţii ne lovim în fiecare zi şi pe care trebuie să le rezolvăm, dar despre asta vă voi vorbi mai pe larg într-o altă postare.

Partenerii evenimentului, compania Avon Cosmetics, aşa cum ne-a obişnuit de fiecare dată, a oferit participanţilor cadouri utile, produse din noua gamă Avon Baby, destinată copiilor cu vârstă mai mare de 6 luni.

De asemenea, mămicile doritoare au avut parte ca şi mine, de un mic răsfăţ şi au fost machiate de un make-up artist cu produsele Avon.

 

Vă recomand cu drag această serie de cărţi, din care eu am ales să citesc pentru început două din cele şapte titluri şi anume “Intre părinte şi copil” şi “Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex”, un subiect la care m-am gândit de multe ori cu groază şi nu am ajuns încă la o soluţie.

Preţuri:  http://www.humanitas.ro/humanitas/seria-carti-bune-pentru-parinti-buni

Mulţumiri Editurii Humanitas şi Avon Cosmetics pentru acest eveniment si bloggerilor pentru prezentările făcute.

continuare »

Doi iepurasi cu dinti frumosi si puternici

Matei se spală pe dinţi. Maria se spală şi ea pe dinţi, căci îl vede pe Matei şi copiază tot ce face el, cu bune şi rele.
Dar să încep cu începutul... cum a învăţat Matei spălatul dinţişorilor. Mă consider o norocoasă, căci este un copil foarte receptiv şi puterea exemplului a funcţionat din plin la el. De când era mic, am stat lângă el şi mi-am periat dinţii pentru a-i stârni curiozitatea. Odată captat interesul şi existând predispoziţia pentru a învăţa şi a mă imita, totul a decurs uşor.
După cum bine ştiţi, exista periuţe de dinţi speciale pentru copii, pentru fiecare etapă de vârstă, cu eroii lor preferaţi, pictate în culori vii. Acestea, percepute ca un cadou sau o jucărie, pentru Matei devin prieteni de nădejde.
Chiar acum două seri, trecând pe lângă Billa când mă întorceam de la sala de sport, am intrat să fac câteva cumpărături şi la standul cu articole pentru copii am găsit un ultim set Aquafresh foarte haios, cu păhărel, pasta de dinţi pentru 0-6 ani şi periuţa 3-5 ani cu căpăcel de protecţie în formă de elefănţel. Matei, care era puţin abătut că am plecat la sală fără el şi abia aştepta să mă vadă intrând pe uşă, a fost nespus de fericit că mami i-a adus cadou “de băiat mare”. De ce “de băiat mare”? Pentru că până acum nu avea păhărelul lui în care să-şi ţină periuţa, aşa cum aveau mami şi tati.

M-a rugat să-i desfac ambalajul şi imediat s-a dus la baie cu noua “jucărie”, ca să spele dinţişorii. I-a plăcut şi gustul pastei de dinţi, pe care din când în când o mănâncă, dar fiind o pastă potrivită vârstei lui, cu un conţinut scăzut de fluor, nu-mi fac probleme.

Şi cu el, şi cu Maria, am transformat spălatul dinţişorilor într-un joc, le-am lăsat la început periuţele să le descopere, să se joace cu ele şi să încerce singurei să îşi cureţe dinţişorii, fără pastă.
Acum pe Matei îl supraveghez, îl încurajez şi îl ajut atunci când are nevoie, sau când consider că nu s-a spălat corect. Mă spăl şi eu uneori pe dinţi împreună cu el, pentru a vedea exact mişcările si a-l impulsiona. De fiecare dată, ca şi recompensa, este lăudat, apreciat şi încurajat.
Ideal este să se spele pe dinţi după fiecare masă, dar nu vreau, exagerând, să pierd şi ce am obţinut până acum, aşa că periază dinţişorii de două ori pe zi: dimineaţa şi seară.
Peste câteva zile vom împlini trei anişori, aşa că am început să avem şi discuţii mai serioase, dar pe înţelesul lui, despre importanţa curăţării atente a dinţişorilor şi despre ce necazuri pot avea persoanele care nu se spala pe dinţi şi refuza să meargă la dentist.

Reclamele, având un mare impact asupra copiilor, îi pot face mai cooperanţi în această activitate. Copii, cine vrea să aibă dinţi frumoşi, albi şi puternici ca cei doi iepurasi?

Voi mămicilor de la ce vârstă v-aţi învăţat piticii să se spele pe dinţi? Ce trucuri aţi folosit?

continuare »

Cum il pregatim pentru viitor?

“In the final analysis it is not what you do for your children but what you have taught them to do for themselves that will make them successful human beings.” - Ann Landers.

Nu ce facem pentru copil, ci ceea ce îl învăţăm pe el să facă, este important.
Sunt multe de învăţat un copil, aşa că uite doar câteva idei:

•  Învaţă-l să fie fericit, să se bucure de lucrurile simple şi frumoase din jurul lui.
• Clădeşte-i încrederea în sine. Oferă-i responsabilităţi, laudă-l când este cazul, încurajează-l. Spune-i mai multe lucruri pozitive decât negative.
• Ieşiţi în parc, plimbaţi-vă, jucaţi-vă şi observaţi ceea ce vă înconjoară. Descrie-i lumea din jurul lui, apoi lasă-l şi pe el.
• Laudă-l când a realizat ceva. Pot fi lucruri mici, nu e nevoie să realizeze ceva fantastic.
• Învaţă-l să fie independent.
• Lasă-l să termine ce are de spus. Ideea este să îi arăţi că este ascultat şi că părerile lui sunt importante pentru tine. Pune-i întrebări care să-i arate că-l asculți.
• Încurajează-l să vorbească despre visele sale, despre ce îşi doreşte să facă în viitor. Povesteşte-i şi despre ale tale.
• Învaţă-l să spună “te rog”, “mulţumesc”, “cu plăcere”, “iartă-mă”, “scuze”, să salute sau să-şi ia "la revedere".

 

• Învaţă-l să-şi exprime sentimentele de bucurie, supărare, frustrare, temere, şi să vorbească deschis cu tine despre ceea ce simte.
• Învaţă-l să nu-i fie frică de animale, ci să le respecte. 
• Învaţă-l să ierte.
• Învaţă-l să-şi ofere ajutorul şi să ceară ajutor atunci când are nevoie.
• Învaţă-l să iubească lectură, să-şi pună mereu întrebări şi să caute răspunsuri.
• Când mergi să plăteşti facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit lumina, telefonul, rată la maşină, etc., cu cuvinte potrivite vârstei sale.
• Ia-l cu tine la lucru când se poate. Arată-i ce şi unde munceşti, atunci când pleci dimineaţa de acasă.
• Ia-l cu tine la piaţă, cumpărături, întâlniri cu prietenii. Explică-i ce s-a întâmplat acolo. Lasă-l să te ajute, atât cât poate, chiar dacă o să dureze mai mult. Poate pune fructe în sacoşă ţinută de tine, poate scoate alimentele din coş când ajungeţi la casă.
• Învaţă-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu lase apa să curgă după ce s-a spălat pe mânuţe. Sunt fapte mici, care vor constitui fundaţia viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor şi a resurselor în general.
• Încurajează-l să economisească: ia-i o puşculiţă şi încurajează-l să pună bani pentru ceva ce îşi doreşte: o bicicletă, o maşinuţă, un joc sau chiar o excursie. Motivează-l. Pentru fiecare bănuţ pus deoparte, promite-i că îi vei da încă unul, ca să-şi poată îndeplini dorinţa.
• Explică-i că jucăriile şi orice alt lucru costa bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câştigi bani. Nu îl lăsă să-şi imagineze că banii îi primești în mod magic de la bancomat, doar apăsând nişte taste.
• Discută cu copilul despre ce vrea să devină când va fi mare. Explică-i ce face în fiecare zi la lucru, un pompier, un doctor, un poliţist, un inginer, un profesor, un şofer, o secretară sau un manager.
• Vorbeşte-i despre publicitate şi despre rolul ei. Copiii adoră clipurile publicitare, iar acestea au un efect mare asupra lor.
• Învaţă-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alţii şi să-şi ceară înapoi lucrurile pe care alţi copii i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie ruşine pentru asta.
• Dacă a făcut dezordine, învaţă-l să strângă după el, dacă a stricat ceva, roagă-l să te ajute să repari.
• Nu-l lăsa să abandoneze dacă ceva nu i-a ieşit din prima, sau când este descurajat. Ajută-l, dar nu îi rezolva tu problema. Insistă mereu că el trebuie să rezolve, iar tu doar îl ajuţi.
• Vorbeşte-i despre oamenii răi şi ce ar trebui să facă atunci când este abordat de cineva străin. Învaţă-l să fie precaut.
• Încurajează-l să pună întrebări şi să vorbească respectuos cu alţi oameni, inclusiv poliţişti sau alţi oameni aflaţi în poziţii importante. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă inferior în faţa lor.
• Vorbeşte-i despre importanţa sportului, despre beneficiile aduse.
• Vorbeşte-i despre nutriţie, despre vitaminele care sunt necesare organismului şi care nu le găseşti în orice aliment.
• Vorbeşte-i ca unui adult. Vei fi surprinsă că va înţelege.

continuare »