Rebus pentru prescolari

Ca si puzzle-urile, rebusurile sau cuvintele incrucisate pentru copii sunt un exercitiu eficient pentru concentrare. Pentru a-l atrage in acest joc, alege rebusuri si reviste adecvate varstei lui. Pentru inceput te vede pe tine deslusind un rebus, apoi faceti unul impreuna. Este un joc relaxant pentru amandoi, petreceti timp impreuna, el isi dezvolta concentrarea, gandirea si chiar invata lucruri noi.
Mai jos gasiti cateva modele de rebusuri amuzante pentru copii de peste 5 ani.

Si primul rebus completat de Matei.

Surse: www.revistagarfield.ro si altele.

continuare »

Rolul cresei si gradinitei in educatie

De ce sa ducem copilul la cresa sau la gradinita? Mamicile sunt deosebit de protectoare cu copiii lor in general, astfel incat chiar si decizia de a-i duce la gradinita poate fi destul de provocatoare uneori. Poate considerati ca este inca prea mic pentru a face fata unei colectivitati sau poate pur si simplu doriti sa va stiti copilul acasa, in siguranta. Indiferent de motive, aveti anumite retineri fata de aceasta decizie. Tocmai de aceea va invitam sa descoperim impreuna in continuare de ce sa ducem copilul la cresa sau la gradinita.

Schimbarea mediului in care micutul isi va desfasura activitatile zilnice nu trebuie sa fie considerata un rau necesar. Pana la urma, este vorba despre intrarea intr-un nou colectiv. In loc sa ii aiba alaturi pe mami si tati sau pe bunici, copilul va incepe sa socializeze, sa se joace cu cei de varsta lui, sa se supuna unui program riguros, sa asculte indicatiile unui adult venit din exterior, care impune respect. Pe langa aceste avantaje sociale, timpul petrecut la gradinita va imbina utilul cu placutul, copiii fiind indrumati, prin activitati adaptate varstei lor, sa isi dezvolte creativitatea si sa invete notiuni din ce in ce mai complexe, care vor face tranzitia catre clasa zero sau clasa intai.

Nu este nici un secret faptul ca la aceasta varsta copiii invata cel mai repede si mai usor. Puteti asadar sa profitati de ocazie pentru a-l indruma sa invete o limba straina, sa picteze, sa deseneze, sa se joace cu plastilina si alte materiale sau orice alta activitate educativa. Aveti astfel si mai multe sanse sa-i descoperiti eventualele inclinatii intr-un anumit domeniu si sa il sprijiniti pentru a-si cultiva talentul.

Chiar daca incercati sa faceti astfel de lectii acasa, individual, efectul scontat nu va fi acelasi. Intr-o colectivitate poate interveni ambitia, dorinta de afirmare, dorinta de a fi apreciat si recompensat de catre educatoarea care ii inspira admiratie si respect. Iar in cazul in care copilul dumneavoastra este lipsit de orice motivatie pentru a invata, o educatoare cu instruirea pedagogica necesara, poate gasi resurse nesperate pentru a-l ajuta sa depaseasca aceasta incapatanare.

Oricat de multe ar invata copilul dumneavoastra la cresa sau la gradinita, rolul acestei institutii este insa unul mult mai important, si anume acela de a pune bazele dezvoltarii psihologice si sociale armonioase. Practica ne demonstreaza ca aceasta experienta aduce pe bancile scolii copii mult mai sociabili, mai siguri pe ei, cu abilitati mult mai bune de exprimare si de relationare. Ca niste fiinte sociale ce suntem, avem cu totii neaparata nevoie sa ne raportam la un colectiv. Cu cat este mai numeros acel colectiv, cu atat este mai utila experienta. Prin urmare, oricate beneficii ar avea educatia in familie, tranzitia catre un grup organizat de joaca si de invatare este mai mult decat necesara.

Acum ca am stabilit destul de clar de ce sa ducem copilul la cresa sau la gradinita, nu ne ramane decat sa precizam un singur lucuru: pentru ca micutul dumneavoastra sa se poata bucura intr-adevar de toate aceste beneficii, este esential sa il dati la cresa sau la gradinita numai atunci cand este cu adevarat pregatit. In caz contrar, aceasta iesire din sanul familiei ar putea fi traumatizanta, provocand mai degraba anxietate, stres si chiar depresie. In cazul in care nu sunteti siguri de aceasta decizie, puteti fie sa optati pentru o cresa sau o gradinita cu program scurt, pentru a observa cum se descurca micutul, fie pentru o mica discutie cu un psiholog. Cresa / Gradinita Busy Bees Academy este o institutie particulara care ofera copilului posibilitati multiple. Pentru mai multe detalii puteti vizita site-ul si puteti face chiar o programare pentru o vizionare.

continuare »

Comunicarea parinte - copil

Ieri am ieşit la cumpărături cu Matei. După ce m-am aşezat la rând la casa de marcat, Matei a văzut un răftuleţ cu ciocolăţele. S-a dus, a luat una şi s-a întors spre mine să mă întrebe, prin semne, dacă o poate lua. Am dat negativ din cap, a lăsat-o acolo, apoi s-a jucat la raft aşezându-le mai frumos. O doamnă de la rând îmi spune: “sunteţi o mămică fericită fiindcă vă ascultă...” Să nu credeţi că este mereu aşa, când este puţin obosit sau când apar bunicile, totul se schimbă, în încercarea de a atrage cât mai multă atenţie asupra lui.
În încercarea de a înţelege şi a gestiona cât mai bine divergenţele, accesele de furie care apar între noi şi copii citesc cărţi şi articole ale unor psihologi cu mai multă experienţă decât mine.
Am început să citesc una din cărţile despre care vă spuneam într-o postare recentă şi anume “Între părinte şi copil” a Dr. Haim G. Ginott. Vă spun că este senzaţională, uşor de lecturat, nu cu termeni complicaţi ci cu sfaturi şi exemple atât “de bun simţ” cum îmi place mie să spun, încât te miri de ce nu ai gândit şi nu ai făcut şi tu aşa, până să te apuci să o citeşti...

Începe tare frumos: “Nici un părinte nu se trezeşte dimineaţa cu gândul de a-i face viaţa copilului său un iad. Nici o mamă şi nici un tată nu spun: “Astăzi o să ţip la copilul meu, o să-l cicălesc şi o să-l umilesc ori de câte ori pot.””
Şi eu îmi propun în fiecare seară la culcare, când analizez ziua ce a trecut şi chiar dimineaţa când mă trezesc, să fie mai multă linişte şi înţelegere la noi în casă, însă uneori războiul nedorit izbucneşte.
Unora le place să creadă că numai un părinte în neregulă reacţionează în moduri nocive pentru copil. Din nefericire, chiar şi părinţii iubitori şi afectuoşi, bine intenţionaţi, uneori învinovăţesc, acuză, ridiculizează, ameninţă, mituiesc şi pedepsesc. De ce? Deoarece nu mereu reuşim să ne stăpânim pornirile, din motive de oboseală, de stres datorat grijii zilei de mâine şi nu realizăm câtă putere de distrugere au cuvintele aruncate asupra copiilor noştrii.
Spunem cuvinte auzite la părinţii noştrii, care ne-au rămas întipărite, lucruri pe care, analizând, clar nu am fi vrut să le spunem şi nici pe un ton ridicat.
Dr. Haim ne propune să ne comportăm cu copilul nostru precum cu un musafir. Este un exerciţiu bun, de respectare şi acceptare a persoanei de lângă tine. La un musafir care pleacă de la tine, uitându-şi umbrela, nu ţipi “Ce-i cu tine? De fiecare dată când vii în vizită uiţi câte ceva... De ce nu te porţi ca sora ta...? Ea ştie să se comporte într-o vizită! Ai 44 de ani. Când o să înveţi?! Nu sunt servitoarea ta, să strâng tot ce laşi în urmă! Pun pariu că ţi-ai uita şi capul dacă nu ţi-ar fi înşurubat de umeri!” Nu am ţipa aşa, ci am spune zâmbitori: “Uite-ţi umbrelă, Alice!” – fără a adăuga “gură-cască ce eşti!”
Eu am auzit de multe ori “Nu cărţile cresc copii, ci mamele” sau “Unui copil, tot ce-i trebuie este dragostea părinţilor”... Autorul explică: Iubirea nu e de ajuns. Intuiţia nu e suficientă. Părinţii buni au nevoie de calificare – şi aceasta este temă principală a cărţii.
Ca şi în cazul unui chirurg... degeaba are cea mai bună intenţie, sau chiar te iubeşte sincer, dacă nu are şi pregătirea necesară. Nu ne-am lăsa pe mâna lui pentru o operaţie, doar pentru că ştim ce sentimente nutreşte pentru noi.
Copiii, ca şi adulţii, când nu ştiu ce să facă faţă unui lucru, devin furioşi şi îi învinovăţesc pe alţii pentru situaţia lor dificilă şi frustrantă. Vă daţi seama câte astfel de momente au ei acum la început, când totul în jur este nou, necunoscut şi uneori înspăimântător. Ei au nevoie de noi, părinţii, pentru a-i ajuta să-şi recunoască sentimentele, să îi învăţăm să şi le exprime. Părinţii, ar fi util să audă şi să înţeleagă sentimentele de frică, neajutorare şi uneori de disperare, ascunse în spatele crizelor de furie ale copiilor. Doar când se simt în ordine, copiii pot să gândească limpede şi să acţioneze corect. Doar atunci stau atenţi, liniştiţi, capabili să asculte ceea ce le spunem noi.
Sentimentele copiilor, bune sau rele, trebuie confirmate de părinte, acceptate, iar comportamentele copilului trebuie limitate. În momentul în care te simţi acceptat, atât ca şi copil cât şi ca adult treci mai uşor peste ceea ce simţi, îţi accepţi şi tu sentimentele trăite.
Principiile de comunicare afectuoasă, înţelegerea şi empatia, ţin cont de afectivitatea copilului şi sunt aplicabile indiferent de vârstă, desigur după ce a început să vorbească. Şi poate surprinzător, sunt valabile şi în relaţia de cuplu sau dintre oricare doi adulţi.
Exemple veţi găsi cu duiumul în carte.

 “Să presupunem că ne aflăm într-una dintre acele dimineţi în care totul pare să meargă anapoda. Telefonul sună, bebeluşul plânge şi, înainte să-ţi dai seama, pâinea prăjită s-a ars. Soţul aruncă o privire la prăjitor şi spune: “Doamne, când o să-nveţi să prăjeşti o felie de pâine?” Cum reacţionezi?
A. Îl plesnesc peste faţă cu felia de pâine prăjită!
B. Îi zic “Fă-ţi dracului pâinea prăjită singur!”
C. Aş fi atât de jignită încât n-aş putea decât să plâng...”

Ce sentimente v-ar trezi soţul? Furie, ură, resentimente faţă de el.

Dar dacă soţul ar fi spus: “Doamne, ce dimineaţă proastă ai, scumpa mea - copilul, telefonul şi acum pâinea prăjită...”
Te-ai simţi altfel. De ce? Te simţi recunoscătoare că nu eşti criticată.

 Alt exemplu:
“Anita, opt ani, vine furioasă de la şcoală:” Nu mă mai duc niciodată acolo!”
Mama: Pari foarte supărată. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?
Anita: Profa mi-a rupt lucrarea. M-am chinuit atâta şi ea doar s-a uitat şi pe urmă a rupt-o!
Mama: Fără să te întrebe nimic? Nu mă mir că eşti aşa de supărată!
 Mama Anitei s-a abţinut de la alte comentarii său întrebări. Şi-a dat seama că pentru a-şi ajuta fiica să-şi calmeze furia trebuie să-i arate înţelegere şi empatie.”

 Putem face acest exerciţiu cu cei din jur şi cu copiii noştrii, iar în scurt timp va deveni obişnuinţă. Comunicarea între noi se va îmbunătăţi.

Conversaţia cu copiii este o artă fără egal cu reguli şi semnificaţii proprii. Mesajul copiilor este adesea codificat şi trebuie descifrat.

“În prima zi la grădiniţă, când mama ei încă nu plecase acasă, Nancy, cinci ani, a privit picturile de pe pereţi şi a întrebat cu voce răsunătoare: “Cine a făcut tablourile astea urâte?” Mama lui Nancy s-a simţit prost. S-a uitat dezaprobator la fetiţă şi a zis repede:” Nu e politicos să spui că picturile sunt urâte când sunt aşa de drăguţe.” Educatoarea, care a descifrat înţelesul întrebării, a zâmbit şi a zis: “Aici nu trebuie să pictezi frumos. Poţi să faci picturi proaste dacă aşa ai tu chef.” Pe chipul lui Nancy a apărut un zâmbet larg, căci avea răspunsul la întrebarea ei secretă:” Ce se întâmplă cu o fetiţă care nu pictează prea bine?”... Nancy a luat o maşinuţă de pompieri stricată şi a întrebat plină de importantă:” Cine a stricat-o?” Maică-sa a intervenit:” Ce-ţi pasă cine a stricat-o? Tot nu cunoşti pe nimeni aici.” Înţelegând întrebarea şi că pe Nancy de fapt o interesa ce păţeau copiii care stricau jucării, a dat răspunsul:” jucăriile există ca să te joci cu ele. Câteodată se strică, e normal.” Atunci fetiţa a realizat că nu este în pericol şi că poate rămâne liniştită cu educatoarea cea nouă.

Merită făcut acest exercitiu. Când copiii simt că au fost înţeleşi, se creează o intimitate în relaţia cu părintele, iar iubirea lor se adânceşte.

Vă voi mai vorbi despre acestă carte, dar într-o altă postare, căci sunt multe de spus, iar copiii noştrii merită tot ce-i mai bun.

continuare »

PUZZLE – beneficii în dezvoltarea copilului

Când aleg jucăriile pentru Matei şi Maria, iau considerare faptul că acestea trebuie să fie potrivite vârstei lor, să fie educative şi atrăgătoare, dar şi rezistenţe curiozităţii lor. 

Pentru Matei, jucăriile sunt cu atât mai folositoare cu cât îi permit o mai mare libertate în utilizarea lor. El prefera jocurile de construcţie, LEGO sau PUZZLE, care îi stimulează creativitatea şi imaginaţia. 

De când avea doar 1 an şi câteva luni, i-am căutat lui Matei puzzle din 2 piese. Mulţi nu ştiau că există, şi se uitau curioşi atunci când îi întrebăm. Până la urmă am găsit într-o librărie de cartier, cu piese din lemn, având în vedere că erau destinate unor copii mici care duc la guriţa mai orice. 

Aceste jocuri îl ajută să îşi dezvolte câteva aptitudini esenţiale în dezvoltarea lui: coordonarea mana - ochi, abilităţi spaţiale (când rotesc piesele pentru a le găsi locul potrivit), dar şi aptitudini fizice, de îndemânare.

Au urmat cele din 4 şi 6 piese, în interiorul unor cărţi cu poveşti. Interesat de ele la început, ne-a uimit cu rapiditatea cu care le refăcea, apoi a intervenit plictiseala şi le-a deteriorat. De aceea am preferat jocurile din lemn până a mai crescut puţin.

Puzzle-uri nu sunt numai cele în care trebuie refăcută o imagine tăiată în bucăţele mici. În această categorie intră şi jocurile care îi cer copilului să sorteze diverse elemente în funcţie de formă sau culoare sau utilitate (cană şi farfurie, greblă şi lopeţica sau maşina de salvare şi spital, microbuz şi şcoală, etc). Pentru copiii mai mari, există jocuri care le cer să sorteze animalele. Fiecare animăluţ trebuie pus lângă puiul sau, astfel cel mic poate învăţa câte ceva despre animale, i se pot exemplifica sunetele scoase de fiecare animal în parte sau poate afla despre rolul acestora în viaţa omului. Există puzzle-uri cu animale, unde fiecare piesă are o textură diferită, lana pentru oaie, piele pentru porc, bun material didactic pentru cei mici.

Matei a primit pe la doi ani şi câteva luni primele puzzle-uri mari (24 piese). A fost şi încă mai este încântat de ele, reface imaginile, se vede mândria pe chipul lui când le termină, şi stă să-i facem o poză pentru bunica, naşa sau “gazeta de perete”. Gândul că a reuşit, că poate admira rezultatul muncii sale îi măreşte încrederea în forţele proprii şi îl îndeamnă să încerce sarcini din ce în ce mai dificile.

Am văzut zilele trecute pe net site-uri unde poţi comanda puzzle personalizat, după o poză a copilului tău, sau o poză de familie. Iniţierea cu ajutorul unor imagini familiale poate facilita înţelegerea jocului pentru copil.

continuare »