Tocmai reuşisem cu Matei să ne
trezim noaptea la intervale mai mari de timp pentru a mânca şi mă bucuram de puţină
odihnă, când parcă zici că l-am deocheat. Începuse să se trezească nervos,
înfometat, parcă era sac fără fund. Şi aşa se născuse cu 3,750 kg şi cu cât mai
luase în greutate lunile următoare era un bebe dolofan, acum parcă nu-i mai
ajungeau biberoanele.
După câteva zile şi mai ales nopţi aşa, soţul a intrat pe
net şi a găsit o explicaţie la această poftă de mâncare a lui fisu’... puseu de
creştere. Atunci eu una m-am liniştit. Mă nemulţumea mai mult faptul că nu
înţelegeam ce se întâmplă, decât că trebuia să ne trezim mai des şi că eram
nedormiţi. Fiind primul copil şi neavând experienţă, îl şi învăţasem să adoarmă
plimbat, aşa că după un biberon măsurăm cu piciorul garsoniera până adormea
flăcăul.
Dacă ţi se întâmplă ca bebeluşul să se trezească de 2-3 sau mai multe ori pe noapte, să-ţi ceară
mâncare si îţi dă impresia că nu se mai satură, nu te îngrijora! Este un
puseu de creştere, adică o etapă în care creşte cu o viteză mai mare decât în alte
etape.
Eu pe Matei l-am alăptat doar trei luni de zile, iar când am observat primul lui puseu de creştere era deja trecut pe lapte praf, aşa că nu mi-am făcut probleme că nu ar mai fi hrănitor laptele meu. Tu, dacă îl alăptezi, fă-o în continuare, căci nu există lapte matern care să nu fie bun sau hrănitor. Cu Maria am avut mai multă experienţă şi pe ea am alăptat-o atât timp cât am dorit eu, fără probleme. Cu cât îţi cere şi pui copilul mai des la sân, lactaţia va fi stimulată şi vei face faţă cu brio acestui apetit crescut al pofticiosului.
Eu pe Matei l-am alăptat doar trei luni de zile, iar când am observat primul lui puseu de creştere era deja trecut pe lapte praf, aşa că nu mi-am făcut probleme că nu ar mai fi hrănitor laptele meu. Tu, dacă îl alăptezi, fă-o în continuare, căci nu există lapte matern care să nu fie bun sau hrănitor. Cu Maria am avut mai multă experienţă şi pe ea am alăptat-o atât timp cât am dorit eu, fără probleme. Cu cât îţi cere şi pui copilul mai des la sân, lactaţia va fi stimulată şi vei face faţă cu brio acestui apetit crescut al pofticiosului.
De unde credeai că l-ai adus la un
orar de alăptat cât de cât regulat acum pare imposibil de săturat. Dacă un
programul obişnuit de masă presupune alăptarea la aproximativ trei ore, în
timpul perioadelor de creştere rapidă, bebeluşul cere mâncare la două ore sau
chiar la fiecare oră.
Bebeluşii îşi triplează, în general, greutatea în primul
an de viaţă, dar această creştere considerabilă în greutate nu are loc în mod constant,
ci se face în salturi. Când îl vedeam pe Matei cum creşte şi nu-i mai vin
body-urile în doar câteva zile, credeam că mi se pare mie sau că au intrat la
apă, lucru mai puţin posibil nefiind la prima spălare... Aşadar, dacă şi ţie ţi
se pare că bebeluşul tău a crescut peste noapte, trebuie să ştii că nu
este doar o iluzie creată de subconştientul care vrea ca bebeluşul să crească
cât mai repede şi nici hainutele nu au intrat la apă, ci el chiar s-a facut măricel.
În teorie, perioadele de puseu de
creştere, îşi pot face simţite efectele oricând pe parcursul primului an de
viaţă. De cele mai multe ori, prima perioadă de creştere galopantă este
traversată în primele trei săptămâni de viaţă. Următoarea etapă de creştere
galopantă are loc între săptămâna a şasea şi săptămâna a opta. Pe primele eu nu
le-am observat la Matei, sinceră să fiu, confundându-le cu mesele normale ale
bebeluşului mic. Celelalte perioade apar, în principiu, în lunile a treia, a
şasea şi a nouă. Deşi obositoare şi frustrante, în aceste perioade se stimulează
lactaţia şi ca o altă parte bună, ele durează doar câteva zile, astfel încât
viaţa îşi reia cursul normal relativ repede, bebeluşul revenind la programul
normal de somn şi masă.
Bebeluşul poate deveni agitat în
timpul alăptării, apucă sânul apoi îl lăsă pentru a-l apuca din nou, făcând-o
nervos, pentru că vrea mai mult lapte şi uneori lactaţia nu ţine pasul cu
poftele sale.
Pentru a face faţă acestor
perioade cât mai uşor, asigură-te că bei multă apă, pentru a fi hidratată şi nu
în ultimul rând cere ajutorul soţului şi familiei în ceea ce priveşte treburile
casnice şi pregăteşte-te psihic să faci faţă provocării din cele câteva zile
cât durează puseul de creştere. Nu uita că stresul tău poate influenţa
lactaţia.
Orice ai face, nu te lăsa
descurajată şi nu renunţa la alăptat!