Anul acesta, Revelionul l-am petrecut cu cele mai frumoase fiinţe din viaţa
noastră, Maria şi Matei, acasă, fără a ne face un program deosebit. De când s-a
născut Matei aşa ne-am petrecut fiecare Revelion, nedorind să deranjez alte
persoane pentru a merge noi la vreo petrecere. Când am aflat de acest
Revelion al Pofticioşilor ni s-a părut ocazia perfectă pentru a serba trecerea în noul
an alături de oameni interesanţi şi cu poftă de viaţă.
Aşa că, sâmbătă 19 ianuarie, am participat alături de soţul meu la
Revelionul Pofticioşilor, ce s-a desfăşurat într-un
mod cu totul şi cu totul deosebit, începând bineînţeles cu data organizării. Am
făcut un mic dar veritabil tur gastronomic prin restaurantul turcesc Les
Ottomans, cel mexican El Torito, cel unguresc Duna şi am rămas până seara
târziu la grecescul Tortuga Modern Tavern.
Dar probabil că şi aşa ar fi fost ceva comun
pentru unii, aşa că, dacă tot aceste restaurante se aflau în apropierea
Foişorului de Foc, ne-am întâlnit la ora 12.00 trecute fix şi am vizitat
Muzeul "Foişorul de Foc".
Născută în Bucureşti, am trecut de nenumărate ori pe lângă Foişorul de Foc
şi nu am ştiut până acum că în acestă clădire istorică este un muzeu, Muzeul
Naţional al Pompierilor, foarte interesant, ce poate fi vizitat cu 1.5 lei de
către copii şi 3 lei de către adulţi.
Tot sâmbătă am aflat şi despre “Focul cel mare” din 23 martie 1847,
declanşat din joaca unui copil în podul casei, incendiu în care au ars 1850 de
clădiri, 1442 prăvălii, 12 biserici şi 10 hanuri în Bucureşti.
Doamna muzeograf a făcut o prezentare
interesantă şi plăcută atât pentru adulţi cât şi pentru copilul aflat în grupul
de 25 de vizitatori pofticioşi, aşa că de-abia aştept să revin cu Matei. Sigur
va fi încântat.
Deşi am frică de înălţimi, ajunsă pe
terasa Foişorului de Foc nu am rezistat să nu fotografiez pentru a vă împărtăşi
frumuseţea Bucureştiului.
După o vizită puţin grăbită la muzeu, tot alaiul s-a deplasat spre
restaurantul turcesc Les Ottomans în Iancu Căpitanu nr. 26, unde, a
lături de cafea turcească, ceai negru pregătit în stil
turcesc, ne-am delectat cu smochinele umplute cu nucă, bine însiropate,
extraordinar de gustoase.
Marea grabă de
la muzeu a fost cauzată de faptul că cei de la Les Ottomans aşteptau la
ospăţ invitaţii unui botez creştin.
Nu am făcut nici doi paşi şi ne-am oprit la nr. 30, la restaurantul mexican
El Torito unde am servit nachos cu salsa, tequila, bere şi limonadă.
Ea este Margarita, mascota restaurantului.
Nu cu mult timp în urma mâncasem la El Torito şi am fost foarte încântaţi ca
şi de această dată.
|
Foto:Stefan Duduman |
Următoarea oprire în periplul nostru a fost la restaurantul unguresc Duna
din Iancu Căpitanu 40, unde am fost serviţi cu o palincă de prune şi o gustare
maghiară cu brânză.
Palinca aromată, nu foarte tare, dacă mai doreai un păhărel
te costa 6 lei.
|
Foto:Stefan Duduman |
După aceste aventuri culinare, poposim la cel de-al patrulea restaurant, cel
cu specific grecesc, la
Tortuga Modern Tavern
din str. Traian 234, undeva între Foişor şi Calea Moşilor,
unde pentru început
am ciocnit un pahar de
"Rakomelo
Tortuga", o băutură alcoolizată cu miere, lămâie, scorţişoară şi alte
mirodenii.
|
Foto: Stefan Duduman |
Aici am rămas până seara târziu.
O cafea … si de această dată voi incerca o cafea in patru culori.
Ce vreau să vă precizez de la început este
faptul că la Tortuga Modern Tavern, Ioannis, care de fapt este arhitect,
readuce în farfuriile noastre reţete greceşti originale, de foarte mulţi
uitate.
Asa ne-a intampinat Ioannis Stamatogiannis -
patronul restaurantului, mereu vesel si atent.
La
aperitiv am servit creveţi dulci şi crocanţi, plăcintă cu spanac şi
ardei florinis umpluţi cu brânză brânză de capră...un deliciu.
O masă
bună la Tortuga Modern Tavern începe cu pâine prăjită frecată cu ulei de
măsline, usturoi şi oregano.
Urmează borşul de peşte
marinăresc...
Ia mai toarn-un păhărel, să ne veselim niţel!
Costin ne-a invitat pe toate la dans.
|
Foto: Stefan Duduman |
Soseşte şi saramura de păstrăv şi sardină la
grătar cu mămăliguţă aşa că mergem la mese...
|
Foto: Stefan Duduman |
Am mai cerut un espresso ca să fac faţă petrecerii cu brio până la capăt.
Iată şi desertul surpriză, de care am tot întrebat, curioasă din fire, este
o fabuloasă îngheţată de baclava cu rodie... dar de fapt este, aşa cum ne-a spus Ioannis,
un “bunic” al baclavalei, o altă reţetă grecească originală, nu cu miere, ci cu
o reducţie de ceva... nu ştim ce căci secretele nu se dezvăluie...
Am început petrecerea cu Rakomelo şi o sfârşim
ciocnind un pahar de Prosecco Valdo şi urându-ne un an 2013 cât mai sănătos,
bun şi pofticios!
Surpriza imensă pe care ne-a
pregătit-o Ioannis a fost aceea a servirii Vasilopitei. Vasilopita este
plăcinta Sfântului Vasile, se prepară la greci în Ajunul Anului Nou şi se
taie pe 1 Ianuarie, de Sf. Vasile.
Ce este şi mai special la această
plăcintă a Sf. Vasile este ascunderea înăuntrul său a unei monezi, în timpul
preparării aluatului. Se spune că cine va găsi bănuţul în felia lui, va avea noroc
tot anul.
Am ales o bucată care nu era crescută, crezând că acolo se afla moneda cu noroc, dar nu a fost.
Iată cine a găsit moneda:
La mulţi ani pofticioşi din lumea-ntreagă!