Poezii de iarna

UITE, VINE MOŞ CRĂCIUN

de Otilia Cazimir

Prin nămeţi, în fapt de seară,

A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,

Cu ferestre luminate.

Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?

- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

NINGE, NINGE!

Ninge, ninge, ninge-ncetişor

cade, cade câte-un fulguşor.

Hai copii la derdeluş

Hai copii la săniuş.

Ninge, ninge, ninge-ncetişor

Cade, cade-un fulguşor

Câmpul, pomii-ntregul sat

Haina albă-au îmbrăcat.

BRĂDULEŢ, BRĂDUŢ, DRĂGUŢ

Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine.

Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteala-am să te-mbrac
Şi steluţe o mie.

OMUL DE ZĂPADĂ

Doi prieteni ursuleţi,

Tare harnici şi isteţi,

Vor să facă în ogradă,

Un om mare de zăpadă.

Încep treaba cu domolul,

Dau zăpada rostogolul

Şi-astfel întocmesc uşor

Din zăpadă, omul lor.

Capu-l fac, apoi, drept nas,

Pun un morcov de pripas.

Pentru ochi, sunt tocmai buni,

Două cioturi de cărbuni.

Pălăria, un castron,

Doi, trei nasturi la palton,

Un baston cum are tata

Şi-omul de zăpadă-i gata!

Dar venit-a iepuraşul,

Urechiatul şi poznaşul

Şi-a mâncat pe negustate

Morcovul pe jumătate! 

OMUL DE ZĂPADĂ

În grădină lângă stradă,

Şade omul de zăpadă   

L-am făcut cu mâna mea,

Din covorul alb de nea.  

Chiar de ninge, chiar de-i ger   

Eu mă joc frumos cu el  

Însă când afară-i soare

E topit de supărare.

OMUL DE ZĂPADĂ              

Ninge, ninge şi iar ninge,

Ca-ntr-o lume fermecată

Creşte omul de zăpadă                                                                                                       

Dintr-un bulgăr cât o roată.           

Am să-i fac ochi de cărbune,    

Şi nas roşu de ardei

Şi-am să-i pun şi-un băţ în braţe 

Să nu-l muşte moş Grivei.       

Am să-i pun şi pălăria    

Pe care-a zvârlit-o tata 

Ti!  Ce bine o să-i şadă       

Peste părul alb ca vata!

Dar prietene, ia seama!

Fugi când iasă soarele!

Fugi? Dar cum? Halal să-mi fie

I-am uitat picioarele!

OMUL DE ZĂPADĂ 

            

Omul de zăpadă

Are guturai.

Tare i-ar fi bună

O cană de ceai.

Zice iepuraşul,

Îndulcindu-şi glasul:

" -Iti ofer un ceai,

Dar te costă... nasul!"

GERUL

Astă noapte gerul

A bătut la geam.

Cine să-l audă?

Dacă eu dormeam.

A căzut zăpadă

Şi s-a luminat...

Vai! Ce flori frumoase

Gerul a pictat.

 

FULGUL DE ZĂPADĂ

Pe obraz, pe nas, pe umăr,

Tot cad fulgii fără număr

S-a oprit în palmă unul,

Iute, iute, închid pumnul

Desfac pumnul,

Unde-i fulgul?

Am în mană-un strop de rouă,

Sau un bob de apă, plouă?

S-a topit în mâna mea

Ca o lacrimă de nea.

 

IARNA A SOSIT ÎN ZORI

Iarna a sosit în zori,

La fereastră ne-a pus flori.

A sosit cu gerul ei

Cu zăpadă şi polei!

Cât de veseli suntem noi,

Alergăm sprinteni vioi,

Cu zăpadă ne jucăm

Şi cu bulgări aruncăm!

Săniuţa va pleca

Şi pe părţii va zbura!

Clopoţeii vor suna

Şi pe noi ne-or bucura!

Cât de veseli suntem noi,

Alergăm sprinteni vioi,

Cu zăpadă ne jucăm

Şi cu bulgări aruncăm!

Iarnă, iarnă, eşti frumoasă,

Când nu eşti prea friguroasă!

Că ne-aduci grămezi de nea

Şi plimbări cu sania!

Cât de veseli suntem noi,

Alergăm sprinteni vioi,

Cu zăpadă ne jucăm

Şi cu bulgări aruncăm!