Când aleg jucăriile pentru Matei şi Maria, iau considerare faptul că acestea trebuie să fie potrivite vârstei lor, să fie educative şi atrăgătoare, dar şi rezistenţe curiozităţii lor.
Pentru Matei, jucăriile sunt cu atât mai folositoare cu cât îi permit o mai mare libertate în utilizarea lor. El prefera jocurile de construcţie, LEGO sau PUZZLE, care îi stimulează creativitatea şi imaginaţia.
De când avea doar 1 an şi câteva luni, i-am căutat lui Matei puzzle din 2 piese. Mulţi nu ştiau că există, şi se uitau curioşi atunci când îi întrebăm. Până la urmă am găsit într-o librărie de cartier, cu piese din lemn, având în vedere că erau destinate unor copii mici care duc la guriţa mai orice.
Aceste jocuri îl ajută să îşi dezvolte câteva aptitudini esenţiale în dezvoltarea lui: coordonarea mana - ochi, abilităţi spaţiale (când rotesc piesele pentru a le găsi locul potrivit), dar şi aptitudini fizice, de îndemânare.
Au urmat cele din 4 şi 6 piese, în interiorul unor cărţi cu poveşti. Interesat de ele la început, ne-a uimit cu rapiditatea cu care le refăcea, apoi a intervenit plictiseala şi le-a deteriorat. De aceea am preferat jocurile din lemn până a mai crescut puţin.
Puzzle-uri nu sunt numai cele în care trebuie refăcută o imagine tăiată în bucăţele mici. În această categorie intră şi jocurile care îi cer copilului să sorteze diverse elemente în funcţie de formă sau culoare sau utilitate (cană şi farfurie, greblă şi lopeţica sau maşina de salvare şi spital, microbuz şi şcoală, etc). Pentru copiii mai mari, există jocuri care le cer să sorteze animalele. Fiecare animăluţ trebuie pus lângă puiul sau, astfel cel mic poate învăţa câte ceva despre animale, i se pot exemplifica sunetele scoase de fiecare animal în parte sau poate afla despre rolul acestora în viaţa omului. Există puzzle-uri cu animale, unde fiecare piesă are o textură diferită, lana pentru oaie, piele pentru porc, bun material didactic pentru cei mici.
Matei a primit pe la doi ani şi câteva luni primele puzzle-uri mari (24 piese). A fost şi încă mai este încântat de ele, reface imaginile, se vede mândria pe chipul lui când le termină, şi stă să-i facem o poză pentru bunica, naşa sau “gazeta de perete”. Gândul că a reuşit, că poate admira rezultatul muncii sale îi măreşte încrederea în forţele proprii şi îl îndeamnă să încerce sarcini din ce în ce mai dificile.
Am văzut zilele trecute pe net site-uri unde poţi comanda puzzle personalizat, după o poză a copilului tău, sau o poză de familie. Iniţierea cu ajutorul unor imagini familiale poate facilita înţelegerea jocului pentru copil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu